Airbus MiliTARY C-295

                   Derivat din avionul CN.235 cu origini comune spaniole și indoneziene, aeronava Airbus Military  C-290 este un avion de transport cu o abilitate considerabilă. A avut neșansa de a lipsi de la competitia US Air Force dar continuă sa caștige pe alte piețe.

                            
                                       

În anul 1981, în cadrul Expoziției Aeronautice de la Paris, companiile indoneziană IPTN și cea spaniolă CASA și-au anunțat intentia de a crea un nou avion de transport în cadrul unui proiect comun cunoscut ca Airtech. Proiectul CN.235 a avut ca țintă piața avioanelor de linie regionale, dar cănd aeronava a fost gata în septembrie 1983, a fost imediat clar că designul său  poate sta fără probleme la baza unui excelent avion mic de transport militar.

Întra-devăr, avionul CN,235 s-a dovedit a nu fi foarte popular în rândurile companiilor de linie, dar a impresionat un numar mare de clienti militari ca aparat de transport solid cu performanțe bune de utilizare a pistelor de decolare /aterizare prost amenajate.
      Având în vedere popularitatea și calitațile evidente ale avionului CN-235, compania CASA, devenită mai târziu EADS CASA și, începând cu primavara anului 2009, Airbus Military, a dezvoltat o variantă mai lunga a aeronavei de bază, sub denumirea C-295.
La rândul ei și aceasta a fost dezvoltată pentru misiuni speciale, dar a fost construita și ca avion de transport cu capacitate crescută.
În anul 1997, în cadrul Expoziției Aeronautice de la Paris, CASA a anunțat finalizarea proiectului complet independent al aeronavei mai lungi numita C-295. Având o lungime totalăde 24,45m , avionul C-295 este cu 3,05m mai lung decât varianta CN-235. Sarcina utilă maximă este crescută cu peste 50%, ajungând la 9.250kg, ceea ce permite aeronavei C-295 să transporte 71 de soldați complet echipați, sau 49 de parașutiști, sau trei paleți standard sau trei "motoare de avioane de vânătoare".
În misiunile de evacuare a răniților, aparatul C-295 poate primi 24 de tărgi și un personal medical format din maximum 7  persoane. Aeronava C-295 este ridicată de două motoare turbopropulsoare Pratt  & Whitney Canada PW127G care dezvoltă 2.645CP(1.972KW), ele acționând elice Hamilton Standard HS0568F-5 cu șase pale.
        Ca și în cazul avionului CN 235, EADS CASA a dezvoltat o variantă pentru patrulare maritimă/antisubmarin a aparatului C-295, cunoscută ca C-295MPA sau C-295 Persuader.

CN.235

Sistemele avionice de misiune ale aeronavei se bazeaza pe Sistemul Tactic Complet Integrat-FITS(Fully Integrated Tactical System) dezvoltat de EADS CASA, care include ca standard  senzori pentru un radar de supraveghere și senzori infraroșu/electro-optici montați în turelă. Sistemul poate fi paletizat pentru a fi demontat ușor, permitând avionului realocare rapidă pentru misiuni de transport. Operațiunile personalizate includ identificarea prieten-inamic,canal de transmitere a datelor, echipament pentru spionaj electronic-Elint/ masuri de sprijin electronic, posibilitatea de a transporta balize sonar și detectoare de anomali magnetice.
 

C-295
A Polish Air Force C-295M
Rol	Military transport aircraft
Producator	Construcciones Aeronáuticas SA EADS CASA Airbus Defence and Space
Primul zbor	28 November 1997
Introdus	2001
Status	In service
Principalii utilizatori	Spanish Air Force Egyptian Air Force Polish Air Force Mexican Air Force
Produs	1997–present
Numar de avioane	164
Unit cost	$28 million
Dezvoltat de	CASA CN-235

Specificati (C-295M)

EADS CASA C-295

Hala unde este transportat un vehicul militar polonez

Caracteristici generale

• Echipaj: 2
• Caacitate: 73 soldati / 48 parasutisti / 12 targi terapie intensiva /  4 personal medical
• Sarcina maxima: 7,050 kg (15,543 lb) normal

9,250 kg (20,393 lb) suprasarcina

• Lungime: 24.46 m (80 ft 3 in)
• Wingspan: 25.81 m (84 ft 8 in)
• Înaltime 8.66 m (28 ft 5 in)
• Anvergura aripilor: 59 m² (640 sq ft)
• Filtru aer: NACA 65-218^[70]
• Greutate maxima la decolare: 21,000 kg (46,297 lb) normal

23,200 kg (51,147 lb) overload

• Greutate maxima de aterizare: 20,700 kg (45,636 lb) normal

23,200 kg (51,147 lb) overload

• Capacitate combustibil: 7,650 l (2,020 US gal; 1,680 imp gal) posibilitate de realimentare în aier
• Motoare: 2 × Pratt & Whitney Canada PW127G motor turbopropulsor, 1,972 kW (2,644 hp) pentru decolare

2,177 kW (2,919 hp) with APR

• Elice: 6-pale Hamilton Sundstrand HS-586F-5, 3.94 m (12 ft 11 in) 

Performanță

• Viteza de croazieră: 482 km/h (300 mph, 260 kn) la o altitudine optimă

sursa Wikipedia

Messerschmitt BF109

                   

       A fost fară îndoială cel mai cunoscut avion german din cel de-al Doilea Război Mondial; evoluția sa in luptă a reprezentat soarta Luftwaffe; dominare totală în primele victorii, o luptă dură și de durată pentru a păstra superioritatea obținută și, în final, înfrângerea în fața numărului covârșitor al inamicului.

                     
     Deși BF 109A, așa cum a fost proiectat inițial, nu a fost primul avion de vânătoare monoloc care să combine structura monococă cu înveliș tensionat complet din metal cu o configurație monoplan cu aripă joasă, a fost, totuși, primul care a adăugat acestora o întreaga serie de detalii suplimentare sofisticate, cum ar fi o carlingă închisă, tren de aterizare escamotabil, apoi o combinație radicală de bord de atac cu volet, cu fantă automată dar și flapsuri cu volet cu fantă pe bordul de fugă.
      Meritul lui Messerschmitt în producerea unui aparat elegant a fost cu atât mai remarcabilă cu cât avionul a fost o premieră. Deseori se face comparație între BF109 și aproape contemporanul Spitfire. Dar, în timp ce acesta din urmă s-a bazat, în mare măsură, pe experiența câștigată cu modelele anterioare de curse de mare viteză Schneider Trophy, BF 109 nu a avut înaintași iluștri, predecesorul său fiind un autoturism civil ușor, cu patru locuri.
     

În Spania Messerschmitt s-a dovedit superior
avioanelor de vânătoare ale republicanilor

       BF 109 a fost, fără îndoiala cel mai  avansat avion de vânătoare al timpului său care, imediat după ce a devenit operațional, a luat parte la lupte.  Patru prototipuri au fost trimise în Spania la sfârșitul lui 1936 pentru teste operaționale cu Legion Condor. Acestea au fost urmate de 124 de aparate produse. Într-o epocă a avioanelor de vânătoare biplan al căror design și tactici învechite duceau mai mult cu Primul Război Mondial, piloții de BF109 din Spania au rescris regulile de luptă.
        Primul model produs în masă, clasicul BF 109E sau "Emil", a marcat, probabil, apogeul timpuriu al întregii game de 109.  Nu numai că va fi mereu asociat cu Bătălia Angliei, dar era popular și printre piloții din Luftwaffe. Avionul a încorporat tot ceea ce proiectantul șef  Willi Messerschmitt a căutat să aibă, înainte ca nevoile militare să fi dictat încorporarea  a diferite modificări ale structurii precum carenajele, care să încorporeze pachetele performante de armament de bord pentru luptele aeriene  și echipamentul suplimentar tactic.

În primele campanii ale celui
 de-Al Doilea Război Mondial
B109 s-a dovedit a fi un oponent formidabil

Dacă 109 a avut un punct slab , în afară de trenul de aterizare îngust, care a fost un minus la toate cele 3000 de aparete BF 109 construite, acesta a constat în lipsa puterii de foc, în cel mai bun caz dispunea de două tunuri MG FF de 20 mm montate în aripi și două mitraliere MG 17 de 7,9 mm montate în fuselaj. Modelul BF 109F îmbunătățit aerodinamic, cu o putere mai mare prin propulsia DB601N, a avut o contribuție prea mică pentru a remedia situația armamentului. Și , în timp ce mulți piloți au apreciat viteza mai mare și cadența mai bună a tunului MG 151 montat pe motor care a înlocuit tunurile din aripi așle lui 109, alții au preferat să zboare pe BF 109F  atât cât condițiile au permis.
         Modelul Fredrigh de la jumătatea războiului și-a păstrat superioritatea pe toate fronturile: deasupra Canalului Mânecii, Mditeranei și Rusiei. Greul a căzut pe umerii celor care au zburat pe modelul care i-a urmat , BF 109G, aceștia plătind prețul pentru incapacitatea Luftwaffe de a produce și a pune la dispoziție un înlocuitor potrivit  pentru un avion care își depășise deja apogeul. De departe cel mai prolific dintre toate modelele BF109, Gustav a continuat să lupte în forță ca un adevărat soldat sub o presiune din ce în ce mai mare pana la prăbușirea finală.
          Dezvoltarea lui BF109G a dus la apariția modelului Bf 109K-4 în octombrie 1944, ultima variantă aflata în producție. Propulsat de motorul supraalimentat DB 605D,K-4 era rapid, dar, la acel moment, avionul își pierduse cea mai mare parte din manevrabilitatea predecesorilor săi. Încă reprezenta o arma puternică: avea nevoie doar de carburant pentru alimentare și piloți experimentați care să-l piloteze, ambele, însă, lipsind, din păcate, din dotarea Luftwaffe în ultimile luni de război.

bf 109
Rol	avion de vânătoare
Producător	Bayerische Flugzeugwerke (BFW) Messerschmitt AG
proiectant	Willy Messerschmitt , Robert Lusser
Primul zbor	29 mai 1935
Introducere	februarie 1937
Retras	De 9 mai 1945, la Luftwaffe 27 decembrie 1965, Air Force spaniol
utilizatorii primari	Luftwaffe Maghiară Air Force Aeronatica Nazionale Repubblicana Regală Forțele Aeriene Române
număr construit	33984  239 HA-1112 603 Avia S-199
variante	Avia S-99 / S-199 Hispano Aviacion Ha 1112

Specificatii (Bf 109 G-6) 

Caracteristici generale

• Echipaj: 1
• Lungime: 8,95 m (29 ft 7)
• Anvergura: 9.925 m (32 ft 6 in)
• INALTIME: 2,60 m (8 ft 2)
• Aripă Suprafata: 16.05 m² (173,3 ft²)
• Greutate gol: 2.247 kg (5893 lb)
• Greutate încărcată: 3148 kg (6940 lb)
• Max. Greutatea de decolare: 3.400 kg (7495 lb)
• Grupul motopropulsor: 1 ×Daimler-Benz DB 605 A-1 V12  (1455 CP, 1.085 kW)
• Elice: VDM 9-12087 
  • Elicea diametru: 3 m (9 ft 10 in)

Performanţă

• Viteza maxima: 640 km / h (398 mph), La 6.300 m (20,669 ft)
• Viteza de croaziera: 590 km / h (365 mph), a la 6,000 m (19,680 ft)
• Gama: 850 km (528 mi) 1,000 km (621 mi) 
• Plafon de servicii: 12.000 m (39,370 ft)
• Rate de urcare: 17,0 m / s (3,345 ft / min)
• Incarcare aripă: 196 kg / m² (40 lb / ft²)
• Putere / masa: 344 W / kg (0,21 CP / lb)

Armament 

• tunuri:
  • 2 × 13 mm (0.51), MG 131
  • 1 × 20 mm (0,78 inch) MG 151/20 

sau

• • 2 x 20 mm MG 151/20 underwing  cu 135 rpg (OPȚIONAL Kit- Rüstsatz VI)
• Rachte: 2 × 21 cm (8 inch)WFR. Gr. 21 rachete (G-6 cu BR21)
• Bombe: 1 × 250 kg (551 livre) cu Bombe, Sau 4 × 50 kg (110 livre)

sursa Wikipedia

Messerschmitt BF109

                   

       A fost fară îndoială cel mai cunoscut avion german din cel de-al Doilea Război Mondial; evoluția sa in luptă a reprezentat soarta Luftwaffe; dominare totală în primele victorii, o luptă dură și de durată pentru a păstra superioritatea obținută și, în final, înfrângerea în fața numărului covârșitor al inamicului.

                     
     Deși BF 109A, așa cum a fost proiectat inițial, nu a fost primul avion de vânătoare monoloc care să combine structura monococă cu înveliș tensionat complet din metal cu o configurație monoplan cu aripă joasă, a fost, totuși, primul acre a adăugat acestora o întreaga serie de detalii suplimentare sofisticate, cum ar fi o carlingă închisă, tren de aterizare escamotabil, apoi o combinație radicală de bord de atac cu volet, cu fantă automată dar și flapsuri cu volet cu fantă pe bordul de fugă.
      Meritul lui Messerschmitt în producerea unui aparat elegant a fost cu atât mai remarcabilă cu cât avionul a fost o premieră. Deseori se face comparație între BF109 și aproape contemporanul Spitfire. Dar, în timp ce acesta din urmă s-a bzat, în mare măsură, pe experiența câștigată cu modelele anterioare de curse de mare viteză Schneider Trophy, BF 109 nu a avut înaintași iluștri, predecesorul său fiind un autoturism civil ușor, cu patru locuri.
     

În Spania Messerschmitt s-a dovedit superior
avioanelor de vânătoare ale republicanilor

       BF 109 a fost, fără îndoiala cel mai  avansat avion de vânătoare al timpului său care, imediat după ce a devenit operațional, a luat parte la lupte.  Patru prototipuri au fost trimise în Spania la sfârșitul lui 1936 pentru teste operaționale cu Legion Condor. Acestea au fost urmate de 124 de aparate produse. Într-o epocă a avioanelor de vânătoare biplan al căror design și tactici învechite duceau mai mult cu Primul Război Mondial, piloții de BF109 din Spania au rescris regulile de luptă.
        Primul model produs în masă, clasicul BF 109E sau "Emil", a marcat, probabil, apogeul timpuriu al întregii game de 109.  Nu numai că va fi mereu asociat cu Bătălia Angliei, dar era popular și printre piloții din Luftwaffe. Avionul a încorporat tot ceea ce proiectantul șef  Willi Messerschmitt a căutat să aibă, înainte ca nevoile militare să fi dictat încorporarea  a diferite modificări ale structurii precum carenajele, care să încorporeze pachetele performante de armament de bord pentru luptele aeriene  și echipamentul suplimentar tactic.

În primele campanii ale celui
 de-Al Doilea Război Mondial
B109 s-a dovedit a fi un oponent formidabil

Dacă 109 a avut un punct slab , în afară de trenul de aterizare îngust, care a fost un minus la toate cele 3000 de aparete BF 109 construite, acesta a constat în lipsa puterii de foc, în cel mai bun caz dispunea de două tunuri MG FF de 20 mm montate în aripi și două mitraliere MG 17 de 7,9 mm montate în fuselaj. Modelul BF 109F îmbunătățit aerodinamic, cu o putere mai mare prin propulsia DB601N, a avut o contribuție prea mică pentru a remedia situația armamentului. Și , în timp ce mulți piloți au apreciat viteza mai mare și cadența mai bună a tunului MG 151 montat pe motor care a înlocuit tunurile din aripi așle lui 109, alții au preferat să zboare pe BF 109F  atât cât condițiile au permis.
         Modelul Fredrigh de la jumătatea războiului și-a păstrat superioritatea pe toate fronturile: deasupra Canalului Mânecii, Mditeranei și Rusiei. Greul a căzut pe umerii celor care au zburat pe modelul care i-a urmat , BF 109G, ceștia plătind prețul pentru incapacitatea Luftwaffe de a produce și a pune la dispoziție un înlocuitor potrivit  pentru un avion care îți depășise deja apogeul. D departe cel mai prolific dintre toate modelele BF109, Gustav a continuat să lupte în forță ca un adevărat soldat sub o presiune din ce în ce mai mare pana la prăbuțirea finală.
          Dezvoltarea lui BF109G a dus la pariția modelului Bf 109K-4 înoctombrie 1944, ultima variantă aflata în producție. Propulsat de motorul supraalimentat DB 605D,K-4 era rapid, dar, la acel moment, avionul îți pirduse cea mai mare parte din manevrabilitatea predecesorilor săi. Încă reprezenta o arma puternică: avea nevoie doar de carburant pentru alimentare și piloți experimentați care să-l piloteze, ambele, însă, lipsind, din păcate, din dotarea Luftwaffe în ultimile luni de război.

bf 109
Rol	avion de vânătoare
Producător	Bayerische Flugzeugwerke (BFW) Messerschmitt AG
proiectant	Willy Messerschmitt , Robert Lusser
Primul zbor	29 mai 1935
Introducere	februarie 1937
Retras	De 9 mai 1945, la Luftwaffe 27 decembrie 1965, Air Force spaniol
utilizatorii primari	Luftwaffe Maghiară Air Force Aeronatica Nazionale Repubblicana Regală Forțele Aeriene Române
număr construit	33984 [1] 239 HA-1112 603 Avia S-199
variante	Avia S-99 / S-199 Hispano Aviacion Ha 1112

Specificatii (Bf 109 G-6) [ edit ]

Caracteristici generale

• Echipaj: One
• Lungime: 8,95 m (29 ft 7)
• Anvergura: 9.925 m (32 ft 6 in)
• INALTIME: 2,60 m (8 ft 2)
• Aripă Suprafata: 16.05 m² (173,3 ft²)
• Greutate gol: 2.247 kg (5893 lb)
• Greutate încărcată: 3148 kg (6940 lb)
• Max. Greutatea de decolare: 3.400 kg (7495 lb)
• Grupul motopropulsor: 1 ×Daimler-Benz DB 605 A-1 V12 inversata cu lichid racit, 1475 PS (1455 CP, 1.085 kW)
• Elice: VDM 9-12087 Cu Prepeleac pal Elice USOR Aliaj
  • Elicea diametru: 3 m (9 ft 10 in)

Performanţă

• Viteza maxima: 640 km / h (398 mph), La 6.300 m (20,669 ft)
• Viteza de croaziera: 590 km / h (365 mph), a la 6,000 m (19,680 ft)
• Gama: 850 km (528 mi) 1,000 km (621 mi) cu droptank
• Plafon de servicii: 12.000 m (39,370 ft)
• Rate de urcare: 17,0 m / s (3,345 ft / min)
• Incarcare aripă: 196 kg / m² (40 lb / ft²)
• Putere / masa: 344 W / kg (0,21 CP / lb)

Armament 

• tunuri:
  • 2 × 13 mm (0.51), în sincronizate MG 131 mitralierecu 300 de gloanțe pe pistol
  • 1 × 20 mm (0,78 inch) MG 151/20 tunca Linie centrala Motorkanone cu 200 rpg. ^[84]

sau

• • 1 x 30 mm (1,18 inci) MK 108 tunca Linie centrala Motorkanone cu 65 rpg (G-6 varianta / U4)
  • 2 x 20 mm MG 151/20 underwing păstăi Tun cu 135 rpg (OPȚIONAL Kit- Rüstsatz VI)
• Rachte: 2 × 21 cm (8 inch)WFR. Gr. 21 rachete (G-6 cu BR21)
• Bombe: 1 × 250 kg (551 livre) cu Bombe, Sau 4 × 50 kg (110 livre) Bombe 1 300 litri sauna (79 SUA galoane) × CISTERNA picătură

avionică 

• FUG 16 Z Radio de

sursa Wikipedia

McDonnell Douglas F-15 Eagle

            Gândit ca avion de vânătoare cu performanţe deosebite şi superior tehnologic faţă de rivalii săi, f-15 a fost cel mai bun avion de vânătoare din lumetimp de peste 25 de ani. A fost transformat,  deasemenea, într-o platformă de atac de mare succes. 

                      

               Distanţa maximă de zbor şi manevrabilitatea erau îmbunătăţite considerabil, radarul APG-63 montat pe aparat conducându-l într-o nouă eră a aparaturii cu capacitate de a detecta, urmării şi ţinti un inmic aflat sub orizontul radarului. Cabina a fost proiectată  pentru a permite unui singur pilot să profite de capacitatea maximă de luptă aferită de sistemele impresionante montate pe aparat, utilizând concepte noi la acel moment, precum monitorul montat la nivelul capului (HUD) şi sistemul de control cu mainile pe manşă - HOTAS (Hands On Throttle And Stick). Fuselajul  a fost ranforsat pentru a rezista la viraje efectuate la acceleraţii gravitaţionale foarte mari, în timp ce motoarele turbofan (turboventilatoarele ) F100 erau suficient de economice şi, cu toate acestea, foarte puternice.  O dată cu variantele F-15C/D şi cu unele aparate din seria A modernizate, pilotul putea impinge manşa la maxim în faţă pentru a atinge viteza maximă. De asemenea F-15 avea un sistem de manevrare "fără griji", care limita automat impulsurile  de control primite de la pilot la limitele extreme ale  anvelopei de zbor pentru a prevenii angajările.
              Istoria aparatului F-15 datează de la sfârşitul anilor 1960, când US Air Force a pus pe hârtie o specificaţie foarte modernă, cunoscută sub numele F-X. Aceastăa cerea, în esenţă , ca armamentul de bază de pe f-4(patru rachete Sparow, patru Sidewinder, plus un tun Vulcan de calibru  20 mm) sa fie transferat pe un avion modernizat, proiectat în special pentru misiuni de aer-aer. Rezultatul a fost F-15 Eagle, aeronava marcând un important pas înainte în aproape toate domeniile.

                                   F-15 a fost conceput să cotracareze bombardierele strategice sovietice.
          Fiind gata de a intra în serviciu în noiembrie 1974, F-15A (şi varianta echivalentă F-15B) şi-a demonstrat imediat puterea de luptă îmbunătăţită în faţa aparatului F-4E Phantom, care era în acel moment principalul avion de vânătoare din dotarea USAF.
           În serviciul USAF, repertoriul avioanelor F-15  a fost repede extins, pentru a face faţa tuturor tipurilor de avioane de vânătore. Timpul scurt de reacţie, radarul excelent şi performanţele extraordinare legate de viteză şi timpul de urcare au permis avionului de vânătoare să zboare cu uşurinţă ca aparat de interceptare, flotele de F-15 stând în alerta"Zulu", în bazele din Coreea de Sud şi Germania, dar şi pe teritoriul american. Aeronavele F-15 gri-deschis au desfăşurat, şi încă desfăşoara, misiuni de superioritate aeriană, atât în picaj, misiuni de escortă şi de patrulare aeriană.
            Deloc suprinzător, statul Israel a devenit primul client la export pentru F-15, a devenit primul client la export pentru F-15, primul avion fiind livrat in decembrie 1976. Aparatele israeliene F-15(botezate Baz) au intrat repede in acţiune împotriva avioanelor siriene, obţinând mai multe succese. În 1982, aeronavele israeliene Eagle aveau un numar de aproximativ 40 de victorii aeriene, fără să piardă niciun aparat în timpul luptelor încrâncenate împotriva MIG-urilor siriene deasupra Văii Beka'a.
            Evoluţia avionului Eagle a facut ca, în 1980, să intre în serviciu, livrările iniţiale fiind făcute către unităţile din Germania Federală şi bazele din Okinawa . Modelul C/D a venit cu mai multe caracteristici noi, printre care trebuie menţionate o rezistenţa mai mare la acceleraţia gravitaţională, o capacitate crescuta la transportarea combustibilului şi posibilitatea de a transporta rezervoare speciale de carburant de-a lungul lateralelor fuselajului.
            Pe lângă reechiparea unor unităţi USAF, avioanele F-15C/D au ajuns şi la Forţele Aeriene din Israel şi în Arabia Saudită, acesta din urmă stat folosind varianta menţiontă la doborârea a două aparate Iraniene.  F- 4 Pfantom II în timpul războiului Iran-Irak, în 1984.

F-15 Eagle
USAF F-15C în timpul operației Noble Eagle patrulare
Rol	AVION DE VÂNĂTOARE
Producător	McDonnell Douglas Boeing Defense, Space & Security
Primul zbor	27 iulie 1972
Introducere	09 ianuarie 1976
Stare	În serviciu
Utilizatorii primari	Statele Unite ale Americii Air Force Japonia Air Self-Defense Force Royal Arabia Air Force Israeliene Air Force
Numărul  construit	F-15A / B / C / D / J / DJ: 1198[1]
Cost unitar	F-15A / B: 28 milioane dolari SUA (1998) F-15C / D: 30 milioane dolari SUA (1998) [2]
Variante	F-15E Strike Eagle McDonnell Douglas F-15 STOL / MTD Boeing F-15SE Silent Eagle Mitsubishi F-15J

                                                         McDonnell Douglas F-15A

 

Caracteristici generale

• Echipaj: 1: pilot
• Lungime: 63 ft 9 in (19,43 m)
• Anvergura : 42 ft 10 in (13.05 m)
• Înălțime: 18 ft 6 in (5,63 m)
• Suprafata aripa: 608 ft² (56,5 m²)
• Greutate proprie : 28,000 lb (12,700 kg)
• Greutate Loaded: 44,500 lb (20,200 kilograme)
• Max. Greutate decolare : 68,000 lb (30,845 kg)
• Motopropulsor : 2 × Pratt & Whitney F100 -100 sau -220 afterburning turboreactoare cu flux dublu
  • Tracțiune uscat: 14,590 lbf ^[ 125 ] (64,9 kN) fiecare
  • Tracțiune cu postcombustie : 23,770 lbf pentru -220 ^[ 125 ] (105,7 kN pentru -220) fiecare
• Capacitate de combustibil: 13,455 lb (6,100 kg) interne ^[ 126 ]

Performanță

• Viteza maximă :
  
  • Mare altitudine: Mach 2.5+ (1,650+ mph, 2,665+ km / h)
  • Joasă altitudine: Mach 1.2 (900 mph, 1450 kmh)
• Raza Combat : 1061 INM (1.222 mi, 1,967 km) pentru misiune interdicție
• Gama Ferry : 3450 mi (3.000 INM , 5,550 km), cu rezervoare de combustibil CONFORMAL și trei rezervoare de combustibil externe
• Plafon de servicii : 65.000 ft (20.000 m)
• Rata de urcare : > 50.000 ft / min (254 m / s)
• Wing încărcare : 73,1 lb / ft² (358 kg / m²)
• Tracțiune / greutate : 1,07 (-220)
• Maximă constructivă g -load: 9 g

Armament 

• Guns: 1 × 20 mm (0.787 in) M61A1 Vulcan 6 țevi Gatling tun , 940 runde
• Hardpoints : Un total de 11 (nu inclusiv CFTs): două sub-aripa (fiecare cu două șine suplimentare de lansare a rachetelor), patru sub-fuselaj  și o singură stație pilon centrala, piloni fuselaj opționale (care pot include rezervoare de combustibil CONFORMAL , cunoscut inițial ca combustibil și senzorului Tactical (FAST) pachet pentru utilizarea pe modelul C), cu o capacitate de 16.000 de lb (7,300 kg) și dispoziții pentru a transporta combinatii de:
  • Rachete:
    
    • 4 × AIM-7 Sparrow
    • 4 × AIM-9 Sidewinder
    • 8 × AIM-120 AMRAAM
  • Bombe:
    
    • Mark 82
    • Mark 84
    • GBU-10
    • GBU-31

Avionica 

• Joint Helmet Mounted System 
• Radar:
• Raytheon AN / APG-63 sau AN / APG-70 ^{[ 128 ] [ N 2 ]} sau
• Raytheon AN / APG-63 (V) 1 sau
• Raytheon AN / APG-63 (V) 2 Active Array electronic scanate (AESA) sau
• Raytheon AN / APG-63 (V) 3 Active Array electronic scanate (AESA) ^{[ 127 ] [ N 3 ]}

sursa Wikipedia

IAR-99 Şoim

       Datorită modernizării sistemelor şi a cabinei, primul avion cu reacţie pentru antrenament fabricat în România a ţinut pasul cu tehnologia flotei din prima linie. În prezent, a preluat toate programele de pregătire pentru avioanele cu reacţie în cadrul Forţelor Aeriene Române.

În anul 1975, Institutul Român de aeronautică,din Bucureşti a început lucrul la proiectul unui avion cu reacţiede antrenament. Aparatul urma să înlocuiască aeronava Aero L-29 Delfin din dotarea Forţelor Aeriene Române, un model vechi şi depăşit.  Pentru aceasta, avea să urmeze ideea de succes al altor proiecte de avion cu aripă dreaptă şi cu două locuri dispuse tandem . În plus aparatul, trebuia să aibă capacitatea de a îndeplini misiuni secundare, de atac uşor, pentru a putea fi folosit la antrenamentul pentru sprijin apropiat şi folosirea armamentului.
         Proiectarea a fost atribuită INCRES, dar construcţia a fost alocată Îinteprinderii de Avioane din Craiova, mai târziu parte Avioane/IAROM. Motorul cu reacţie ales să echipeze avionul a fost Turbomecanica/Rolls-Royce Viper 632-41M, fiind o variantă a celui folosit pentru mai multe proiecte de avioane cu reacţie pentru antrenament şi construit sub licenţă. Locurile dispuse în tandem erau aşezate în trepte pentru a oferi instructorului, aflat pe locul din spate, posibilitatea de a avea un câmp vizual frontal bun în timpul apropierii pentru aterizare. Ambele locurii aveau scaune catapultabile  Martin-Baker Mk10 zero/zero.
          Pentru misiunile de antrenament cu armamentul din dotare, IAR-99 a fost proiectat cu patru puncte de acroshare sub aripi, fiecare capabil să transporte până la 250 Kg de armament (bombe cu cadere liberă sau contaunere cu PRND- proiectile reactive nedirijate), plus un punct de acroşare pe linia centrală a fuselajului. Acesta este deseori folosit pentru a monta containerul tunului cu două ţevi GSh-23 de calibru 23 mm, cu 200 de proiectile transportate în container.
          Armamentul alternativ include rachetele defensive de tipul Vympel R-60 sau Rafael Python 3 pe punctele de acroşare exterioare şi la IAR-99C, bombe ghidate laser, containerul de marcare laser sau sisteme pentru război electronic.
         Dupăaprobarea finanţării 1979, proiectul IAR-99 a fost atribuit IAv Craiova pentru construcţia primului prototip . Acest avion (S-001, mai târziu 7001) a zburat pentru prima data la 21 decembrie 1985.
   În 1987 a început producţia de serie şi, până în 1989, Şcoala de la Boboc a forţelor Aeriene primise 17 aparate.

           În serviciu, IAR-99 a demonstrat o bună manevrabilitate şi fiabilitate. Cu toate acestea, sistemele sale avionice erau cele de bază, aşa că studenţii trebuiau să facă un mare salt tehnologic când treceau pe avioanele de vânătoare MIG -21, ca parte a pasului următor în programul de pregatire. Chiar În momentul în care IAR-99intra în serviciu, România analiza posibilitatea modernizării sistemelor avionice pentru acest aparat.
          Prima încercare a fost făcuta în 1990. 1Av Craiova unindu-şi forţele cu compania americană Jaffe Aircraft Corporaţion pentru a moderniza două avioane cu instrumente suplimentare şi cu unele sisteme avionice occidentale de  la Honeywell. Cupola a fost modificată dintr-o singură unitate, transformandu-se în două cupole separate. Obiectivul a fost acela de a vinde IAR-99 pe piaţa internaţională, ţelul principal fiind licitaţia organizată de USAF/US Navy pentru "sistemul de antrenament primar reunit" Navy  Joimt Primarz Aircraft Training System. Fără să fie o surpriză, contractul JAPTS a fost atribuit unui furnizor tradiţional (Rayheon/Beechraft), aşa că proiectul Jaffe /1Av a fost abandonat.
          În pofida unor tentative mai puţin reuşite, Forţele Aeriene Române au perseverat cu planurile de modernizare, care au dat roade în final prin colaborarea cu firma Elbit Systems. Compania israeliană desfăşurase cu succes programul de modernizare al floteiromâneşti de MIG-21 la standardul Lancer , la jumătatea anilor 90, aşa că era un partenerfiresc pentru a-şi extinde experienţa şi în cazul cerinţelor IAR-99.

           Cunoscut ca IAR-99C Şoim, avionul modernizat avea o serie de sisteme avionice noi, compatibile cu cele ale echipamentului de pe Lancer.
           Pe IAR-99C a mai fost montat şi un sistem Elistra, pentru războiul electronic, cu antene suplimentare pe derivă şi pe fuselajul anterior inferior, acestea fiind principalele difernţe vizuale între noua variantă şi avionul original. Sistemul afişează pericolul în cabină şi poate controla automat funcţionarea celor două dispersoarede capcane termice /dipoli, montate pe ampenajul orizontal fix şi a containerului pentru contramăsuri electronice, care poate fi transportat sub fuselaj.
          IAR-99 dispune de Sistemul avansat de antrenament de luptă ACTS (Advenced Combat Training System), fabricat de Elbit, care încarcă datele de antrenament în cabină prin datalink. Sistemul generează medii virtuale de pregătire şi afişează pe ecranele din cabină un radar cu poziţia ţintelor, simulând  lansările de rachete. ACTS reprezintă şi un mijloc de analiză de primă importanţă a misiunilor executate.
         În cabina din faţă, pilotul are o interfaţă de lucru similară cu cea de pe Lancer, cu doă ecrane multifuncţionale şi un HUD. În spate, instructorul are şi el două ecrane, din care unul funcţioneză în mod normal cu repetitor HUD . Ambele cabine sunt compatibile cu sistemul de ochire montat pe cască, de tip Elbit DASH, care este folosit şi pe MIG 21 LanceR.
           În prezent flota de IAR-99 are baza la Boboc, deşi a operat pentru câţiva ani de la Bacău, timp în care facilităţile şi pista de la Boboc erau modernizate. La Boboc, Elbit a instalat un simulator pentru IAR-99C. La începutul anului 2010, flota era formată din 10 IAR-99 Standard ale Escadrilei Şcoală 203 şi 12 IAR-99C Şoim ale Escadrilei Şcoală 204. Avioane Craiova mai păstrează unul sau două avioane pentru teste.

 

Caracteristici generale ale avionului

• Lungimea (fără tubul Pitot) — 11,01 m
• Anvergura — 10,16 m
• Înălțimea — 3,898 m
• Unghiul de staționare — 1,30
• Masa avionului gol echipat — 3320 kg
• Masa maximă la decolare:
  • varianta lisă cu doi piloți — 4600 kg
  • varianta de luptă cu container tun și patru suporți multipli cu 3 bombe (2 x 100 kg + 1 x 50 kg fiecare) — 5850 kg
• Tracțiunea motorului în condiții standard — 1760 -1814 kgf

Aripa

• Anvergura teoretică — 9,85 m
• Coarda medie aerodinamică — 1,9629 m
• Coarda în PVS — 2,5 m
• Coarda la extremitate — 1,3 m
• Suprafața aripii — 18,71 m2
• Unghiul de săgeată la 0,25c — 6°35'
• Unghiul diedru — 3,0°
• Unghiul de calare — 1,0°
• Profilul în PVS — NACA 64 A-214
• Profilul la extremitate — NACA 64 A-212

Flapsul

• Suprafața — 2x1,270 m2
• Semianvergura — 2,257 m
• Bracajul — +20°/+40°

Eleronul

• Suprafața — 2x0,783 m2
• Semianvergura — 1,808 m
• Bracajul — +15°

Ampenajul orizontal

• Anvergura — 4,12 m
• Suprafața — 4,371 m2
• Profilul — NACA 64A-009
• Unghiul de săgeată la 0,25c — 9° 8'
• Unghiul de calare — 1°

Profundorul

• Suprafața — 2x0,6247 m2
• Bracajul — -20° / +10°

Ampenajul vertical

• Înălțimea — 1,96 m
• Suprafața — 2,548 m2
• Profilul — NACA 64A-008
• Unghiul de săgeată la 0,25c — 34°

Direcția

• Suprafața — 0,629 m2
• Bracajul — +25

Trenul de aterizare

• Ecartamentul — 2,686 m
• Ampatamentul — 4,427 m

Principalele performanțe ale avionului

Varianta de antrenament

• Viteza maximă în zbor orizontal la H=0 760-830 km/h
• Viteza maximă în zbor orizontal la H=9000 m 800-850km/h
• Numărul Mach maxim de zbor la H=0 0,63-0,70
• Numărul Mach maxim de zbor la H=9000 m 0,70-0,76
• Viteza ascensională la H=0 25-30 m/s
• Plafonul practic (Vv =2,5 m/s) 12.000 m
• Lungimea de decolare 850 m
• Lungimea de aterizare 950 m
• Durata maximă de zbor cu combustibil intern (rezerva de combustibil 3%) 2h30min
• Distanța maxima de zbor cu combustibil intern (rezerva de combustibil 3%) 1100 km

Varianta de luptă cu cinci puncte de acrosare

• Viteza maximă de zbor orizontal la H=0 640 km/h
• Viteza ascensională la H=0 15-20 m/s
• Plafonul practic 10.000 m
• Lungimea de decolare 950 m
• Lungimea de aterizare 1150 m
• Durata maximă de zbor cu combustibil intern (rezerva combustibil 10%) 1h 30min
• Distanța maximă de zbor (rezerva combustibil 0) 950 km

Caracteristici tehnico-tactice 

• Anvergură: 10,16 m
• Lungimea: 11, 01 m
• Înălțimea: 3,9 m
• Greutatea: 3, 32 t
• Greutatea maximă la decolare: 4,6 t
• Puterea motorului: 17,79 kN
• Viteza maximă 850: km/h
• Plafonul practic: 12 000 m
• Raza de acțiune: 1100 km

Armament 

• tun de 2x23 mm
• bombe: 50 kg, 100 kg, 250 kg
• muniție autodirijată: LGB, OPHER
• rachete: Python III, R3S/R13M, R60

sursa Wikipedia