Deşi un avion cu adevărat măreţ din toate punctele de vedere, tragedia aparatului Manchester este legată de motorul Vulture care era complet lipsit de fiabilitate. Cel mai des, aeronava Manchester este menţionată doar ca precursoare a nemuritorului avion Avro Lancaster.
Avro Lancaster a fost proiectat pentru a îndeplini cerinţele Specificaţiei P.13/36, care nu spunea nimic despre un avion de bombardament cu rază lunga de acţiune. În loc de aceasta, ea menţiona un bombardier bimotor cu rază medie de acţiune, care să poată efectua şi bombardamente în picaj, misiuni"generale" şi de recunoaştere.
Avioanele de producţie Manchester au fost construite atât de compania Avro, cât şi de Metropolitan-Vickers |
Halifax |
Avionul Type 679 a propulsat firma Avro în lumea construcţiei de structuri cu înveliş portant, a aeronavelor cu greutăţi şi solicitări mult mai mari, cu viteze mai ridicate şi de o complexitate înspăimântătoare. Avionul a reuşit acest lucru excelent, şi lăsând deoparte problemele cu motorul, aparatul Manchester a fost de departe cel mai bun bombardier britanic care a zburat înainte de cel de-al Doilea Război Mondial
În această formă, aparatul 679a intrat în producţie cu denumirea Manchester Mk1, livrările începând în august 1940. Mai târziu coada a fost reproiectată cu derive laterale mai înalte şi fără unitatea centrală, avionul devenind varianta Manchester Mk 1A. Alte modificări ai inclus o turelă Fraser-Nash F.N.7 montată la mijlocul fuselajului superior, eleonoare şi profundoare modificate, acoperite cu pânză.
Eroare de proiectare
Rollce-Royce nu avea o capacitate de rezervă pentru corectarea deficienţelor grave care afectau motorul Vulture. Compania nu a avut nicio ezitare în a anula întregul program legat de motorul Vulture, dar acest lucru ar fi însemnat şi încheierea carierei bombardierului Manchester şi posibila pierdere a unui fuselaj care avea un poteţial mare de dezvoltare pe viitor.
Odată cu intrareaîn producţie a avionului Manchester, era clar că aparatul nu numai că era mai solid decât rivalii săi, dar el avea nevoie de mai puţine ore de muncă pentru fabricare. De asemenea, era o aeronavă extrem de uşor de întreţinut şi reparat.
În plus, compartimentul imens pentru bombe al avionului era proiectat să transporte şi torpile, ceea ce asigurau automat dimensiunile adecvate pentru acroşarea bombei demolatoare, cu o carcasă uşoară, "Cookie" de 3 629Kg. În mod clar, avionul Avro 679 era un proiect mult prea bun pentru a fi pierdut, iar soluţia a fost de a urma exemplul companiei Handley-Page de a folosi aripi mai lungi pentru a putea transporta încă o pereche de motoare fiabile. În mod evident, motorul la care s-au gândit a fost Merlin şi, la apogeul Bătăliei pentru Anglia, proiectantul şef de la A.V Roe , Roy Chadwick, a proiectat noul aparat cu patru motoare Merlin derivat di Type 679.
Manchester
Rol | Bombardier greu |
---|---|
Producător | Avro |
Primul zbor | 25 iulie 1939 |
Introducere | Noiembrie 1940 |
Retras | 1942 |
Utilizatorii principali | Royal Air Force Royal Canadian Air Force |
Produs | 1940-1941 |
Numărul construit | 202 |
Dezvoltat în | Avro Lancaster |
Specificații
Caracteristici generale
- Echipaj: 7
- Lungime: 70 ft (21.34 m)
- Anvergura : 90 ft 1 in (27.46 m)
- Înălțime: 19 ft 6 in (5.94 m)
- Zona aripilor: 1131 ft ² (105,1 mp)
- Greutatea gol : 31,200 lb (14,152 kg)
- Max. greutatea la decolare : 50.000 kg (22,680 kg)
- Motopropulsor : 2 × Rolls-Royce Vulture I 24 cilindri de tip X , 1.760 CP (1.310 kW) fiecare
Performanță
- Viteza maxima : 265 mph (230 kN, 402 kilometri pe oră) la 17.000 ft (5180 m)
- Gama de : 1,200 mile (1,930 km) cu încărcătură maximă bombă de 10,350 lb (4,695 kg)
- Plafonul de servicii : 19.500 ft (5852 m)
Armament
- Arme: 8 × 0.303 în (7,7 mm) mitraliere Browning , (în Nash & Thomson nas (2), dorsal (2) și spate (4) turele)
- Bombe: 10,350 lb (4,695 kg) Sarcina bombă