Translate

vineri, 27 iulie 2012

Hawker Hurricane

             Eclipsat fiind de avionul Spitfire, Hurricane a fost mai lent, mai puţin manevrabil şi cu jumătate de generaţie mai vechi în ceea ce priveşte tehnologia folosită. Ceea ce a contat a fost faptul că a fost disponibil în număr mare şi că a putut să fie adaptat pentru mai multe tipuri de misiuni. În ceea ce priveşte numai victoriile asupra avioanelor inamice, el este, indiscutabil, avionul britanic  de vânătoare  cu cele mai multe reuşite. 
           
                   
             
               Cu patru luni înainte de apariţia avionului Spitfire, prototipul Hwker  F36-34 a zburat pentru prima dată pe 6 noiembrie 1935. În mai puţin de o lună de la acest prim zbor s-a reuşit atingerea unei viteze de 482 Km/h. La momentul începerii războiulu, în septembrie1939, erau finalizate 497 de exemplare din acest avion, şi care era primul monoplan de vânătoare al RAF.
              Trimise în Franţa pentru a sprijini Forţa Expediţionară Britanică, avioanele Hurricane MK1 au suferit pierderi foarte mari, dar, cu toate acestea, au distrus un număr suficient de aeronave inamice pentru a deveni cel mai de succes avion de vânătoare britanic construit vreodată.

           După 1945 cele mai multe avioane Hurricane au ajuns pur şi simplu la fier vechi. Devenite îmbătrânite în comparaţie cu ultimile aparate Spitfire, utilitatea lor în cadrul RAF de după război a fost limitată. Din acest motiv, numai câteva au supraviţuit şi numai foarte puţine exemplare sunt în prezent apte de zbor.
   
                Rafinat prin echiparea cu o elice Rotol cu pas variabil şi cu înveliş din metal pe aripi, avionul Hurricane a intrat în acţiune în timpul verii anului 1940. El a fost disponibil într-un număr mai mare decăt aparatele Spitfire şi, datorită construcţiei mai simple, a fost mai bine echipat pentru a face faţă avariilor cauzate de avioanele de vânătoare ale Luftwaffe. Mult mai docil şi mult mai iertător cu piloţii începători, Hurricane  a fost mai puţin dificil de pilotat în condiţiile meteorologice dificile şi, de aceea, a fost mai bine adaptat operaţiunilor pe timp de noapte .
             S-a spus că avioanele Hurricane au servit pe mai multe teatre de operaţiuni decât orice alt aparat de luptă, de pe Frontul de Est până în nordul Africii, Irak şi Orientul Îndepărtat. Deoarece avioanele Spitfire erau folosite în operaţiuni de pe bazele din Insulele Britanice, aeronavele Hurricane au fost cele care au asigurat acoperirea aeriană şi sprijinul pentru trupele de la sol în celelalte teatre de operaţiuni.
             Aceste avioane au echipat atât unităţile RAF de peste hotare cât şi pe cele ale Aliaţilor. peste 2.800 de aparate au fost transportate în Rusia direct din Marea Britanie; altele au venit din Canada şi dion stocurile RAF din Orientul Mijlociu. După Rusia, forţele Aeriene Indiene au primit cel mai mare lot de avioane Hurricane, peste 200 ajungând pe peninsulă în 1943.
                Cu toate că le lipsea potenţialul de dezvoltare al avionului Spitfire, aparatele Huricane au fost modernizate progresiv pentru a profita de îmbunătăţirile aduse motorului în cererea de a îndeplini noi roluri. Mk II a introdus tracţiunea Merlin XX  cu un sistem de supra alimentare în două trepte şi, în subvariantele succesive, armamentul mai greu. Multe dintre modificările ulterioare au ajutat la rafinarea desingului pentru rolul de avion de atac la sol care a crescut în importanţă  pe măsură ce slăbiciunile avionului Hurricane ca aparat de interceptare au devenit evidente când a trebuit să facă faţă aeronavelor germane mult mai moderne.
Armament
                  Varianta Mk IIB, echipată cu nu mai puţin de 12 mitraliere, a fost primul Hurricane care transporta bombe şi  şi-a câştigat porecla  de "Hurribomber". Alături de alte avioane de vânătoare britanice, Mk IIC a fost echipat cu tunul de 20 mm iar Mk IID a fost dotat cu o pereche de tunuri Vickers "S" de calibru de 40 mm, ideal pentru misiunile antitanc.
                   Alte arme importante asociate cu avionul Hurricane  au fost proiectilele-rachetă. Acestea au apărut pe Mk IV, un avion de atac la sol, capabil să aibă sub aripi mai multe puncte de acroşare diferite, inclusiv un tun de 40 mm sub o aşa numită aripă "universală". Cele mai multe dintre aceste avioane au servit pe teatrele de operaţiuni din Marea Mediterană, China, Birmania şi India.
                 Alte roluri asumate în mai mică măsură de avioanele Hurricane modificate corespunzător au fost operaţiunile de infiltrare , avion de vânătoare pe timp de noapte şi cele de recunoaştere tactică, atât ăn Insulele Britanice cât şi peste hotare. Rozal Navy, căreia îi lipseau avioanele de vânătoare proiectate special, a fost forţată să adapteze atât aparatele Hurricane cât şi Spitfire pebtru a putea fi utilizate la bordul portavioanelor, mai ales pentru misiune de escortă a convoaielor. Niciunul  dintre cele două nu a fost potrivit cu adevărat, dar varianta Sea Hurricane  s-a dovedit mult mai robustă decât fragilul Spitfire.
                   După încetarea ostilităţilor, avioanele Hurricane şi-au găsit noi clienţi la export, inclusiv Portugalia, Irlanda şi Iranul. Pentru forţele iraniene , a fost dezvoltată o variantă unică cu două locuri pentru antrenament. Între timp , RAF a retras repede restul de aparate Hurricane din serviciul din prima linie după anul 1940.


Salvatorul Marii Britanii 
Hurricane a fost avionul necesar la momentul oportun, pilotat de pilotii potriviti, fiind principalul artizan al  salvării Marii Britanii în anul 1940. Nimeni nu poate nega caracteristicile excelente ale aparatului Supermarine Spitfire şi nici faptul că a fost unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare din al Doilea Război Mondial.. Cu toate acestea , deşi avionul Hurricane poate părea învechit în comparaţie cu alte aparate, simplitatea conceptului său şi a operării au dat rezultate- a fost trimis în orice zonă în care exista pericolul de răspândire a flagelului nazist care, în primii trei ani de lupte, ameninţa să înghită statele Aliate unul după altul.
                     Zburând nu numai în Bătălia pentru Anglia ci şi Franţa, Norvgia , Orientul Mijlociu, campaniile din Balcani, Malta, El Alamein, Singapore şi până la Capul Nord, avionul Hurricane- care deseori a ajuns pe front cu doi ani înainte de primele Spitfire- afost capabil să aducă o contribuţie unică la victoria finală. În momentul în care s-a făcut analiza finală ,s-a arătat că avioanele Hurricane distruseseră, cu o marjă foarte mare, mai multe aeronave inamice în luptele aeriene decât oricare alt avion de vânătoare  Aliat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi că , de fapt , mai multe decât toate celelalte avioane britanice la un loc. 
    

Hurricane.r4118.arp.jpg
Hawker Hurricane Mk. I
Tip Avion de vânătoare
Țară de origine Marea Britanie
Constructor Hawker Aircraft
Gloster Aircraft Company
Canadian Car and Foundry
Austin Motor Company
Proiectat de Sydney Camm
Zbor inaugural 6 noiembrie 1935
Produs 1937 - 1944
Introducere 1937
Stare retras din uz
Beneficiar principal Royal Air Force
Royal Canadian Air Force


Bucăți fabricate 14,533

                    Caracteristici (Hurricane Mk.IIC)

 

Caracteristici generale
  • Echipaj: 1
  • Lungime: 32 ft 3 în (9.84 m)
  • Anvergura : 40 ft 0 în (12.19 m)
  • Înălţime: 13 ft la 1 ½ (4,0 m)
  • Wing zona: 257.5 ft ² (23.92 m²)
  • Greutate gol : 5745 lb (2,605 kg)
  • Greutate încărcat: 7,670 lb (3,480 kg)
  • Max. greutate la decolare : 8710 lb (3,950 kg)
  • Motopropulsor : 1 × Rolls-Royce Merlin XX răcit cu lichid V-12, 1185 CP (883 kW) la 21,000 ft (6,400 m)
Performanţă
  • Viteza maxima : 340 mph (547 km / h) de la 21,000 ft (6,400 m),
  • Gama : 600 km (965 km)
  • Plafon de serviciu : 36,000 ft (10,970 m)
  • Rata de urcare : 2780 ft / min (14,1 m / s)
  • Wing de încărcare : 29.8 lb / ft ² (121.9 kg / m²)
  • Putere / masa : 0,15 CP / lb (0,25 kW / kg)
Armament
  • Guns: 4 × 20 mm (0.79 in) Hispano MK II tunuri
  • Bombe: 2 × 250 sau 500 lb (110 sau 230 kg) bombe 
Sursa Wikipedia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu