SEPECAT Jaguar

               Abia  după ce avionul SEPECAT Jaguar a renunţat la rolul avut iniţial în Europa, de atac şi interdicţie aeriană, aparatul şi-a descoperit adevăratul potenţial ca bombardier de reacţie rapidă , la distanţă, capabil să opereze în cele mai primitive condiţii şi, în plus, să lovească ţinta cu o  precizie extrem de mare.

                Fiabil şi capabil să opereze de pe cele mai dificile piste de decolare, avionul Jguar a fost aparatul ideal pentru operaţiunile la distanţă. Până când a fost retras în 2007, de fiecare dată când RAF trebuia să intervină într-un punc fierbinte, avioanele Jguar ajungeau primele. La fel a fost şi în cazul invaziei irakiene în Kuwait, pe 2 august 1990, când aparatele Jguar din dotarea RAF au ajuns primele şi au opţinut un număr considerabil de victorii, care au egalat şi, în anumite cazuri, au depăşit performanţele avioanelor mult mai moderne. Acest lucru este cu totul remarcabil având în vedere faptul că Jaguar a fost în serviciul escadrilelor din prima linie încă de la jumatatea  anilor 1970.
                Dezvoltat în comun de către  BAC din Marea Britanie şi Breguet din Franţa sub numele de companie SEPECAT, proiectul a avut la bază o cerinţă comună a RAF/Armee de l' Air-Forţele Aeriene Franceze din 1965: un avion de atac tactic, uşor şi de antrenament, capabil să atingă performanţe supersonice. Proiectul rezultat a avut un succes atât de mare încât avioanele de antrenament cu dublă comandă au fost destinate să fie în totalitate capabile de luptă, deşi, în serviciul britanic, ele nu au fost echipate cu toate sistemele avionice şi de armament care se aflau pe varianta cu un singur loc.
                 Într-un precontract care menţiona o împârţire 50/50 a proiectului, Breguet a fost responsabilă cu proiectarea şi construirea botului Jaguarului, a fuselajului central şi a trenului de aterizare, în timp ce BAC se ocupa de aripi, dispozitivele de admisie aer, partea din spate a fuselajului  şi ampenajul. Cele două linii de ansamblare se aflau la Warton, în Anglia, şi la Colomiers, în Franţa.

             Au fost construite opt prototipuri Jguar, cinci dintre ele la fabrica Breguet din Villacoublay, la vest de Paris. Cu toate acestea, prototipul cu două locuri a fost transportat pe şosea către baza Istres, de lângă Marsilia, pentru a foce zborul inaugural pe 8 septembrie 1968. Primul zbor pentru varianta cu simplă comandă a urmat la 29  martie 1969.
                Armee de l' Air a fost prima care a introdus avionul Jaguar în serviciul operaţional, în momentul în care lotul iniţial de apărare de antrenament a fost dat în folosiţă în mai 1972. Cunoscute ca Jguar E în Franţa, ele au fost urmate la scurt timp de avioanele cu simplă comandă Jguar A, care aveau acelaşi armament şi aceleaşi sisteme avionice.
Varianta britanică sofisticată
Avioanele Jaguar britanice erau mult mai sofisticate, fiind echipate cu un sistem inteligent de navigaţie/atac inerţial, HUD, afişaj cartografic proiectat şi telemetru laser de determinarea distanţei, precum şi un echipament ECM inteligent. Cunoscut ca Jaguar S de către SEPECAT, el a fost denumit GR.MK1A în cadrul RAF, în timp ce varianta de antrenament cu două locuri a devenit T.MK 2A. RAF a primit 165 de avioane din cele două variante.
                În scurt timp , avioanele Jaguar au căpătat o reputaţie de invidiat în serviciul escadrilei, în măsura RAF a atribuit rolul de avioane de atac nuclear tactic aparatelor Jaguar aflate la bazele din Germania. Cu toate acestea,  misiunea lor a fost schimbată mai târziu în cea de interdicţie aeriană şi de recunoaştere tactică, aceasta după intrarea în serviciul RAF, la începutul anilor 1980, a avionului Panavia Tornado.
În serviciul Franţei

Dessault Mirage2000

Franţa şi-a operat avioanele Jaguar din prima linie în patru roluri diferite: atac nuclear prestrategic, sprijin aerian tactic convenţional, război electronic şi distrugerea apărării aeriene a inamicului. În plus faţă de aceste misiuni de luptă, varianta cu două locuri mai era folosită la scară largă şi ca avion de antrenament pentru viitorii piloţi ai avioanelor rapide cu reacţie. În ciuda introduceriiîn serviciu a modelului Dessault Mirage2000, care a diminuat rolul deţinut de Jaguar, avionul s-a dovedit extrem de versatil în operaţiunile la distanţă. Legăturile politice ale Franţei cu mai multe state din Africa au făcut ca avioanele Jaguar să lupte în Ciad, Gabon şi Senegal.
                    Patru clienţi au ales avionul Jaguar pentru misiuni de atac; primul a fost Ecuador , în 1977, urmat la scurt timp de Oman , India şi Nigeria. Aparatele nigeriene au fost utilizate numai pentru o scurtă perioadă din cauza problemelor de întreţinere şi de finanţare, dar cele din Oman şi India au avut o carieră lungă.
În India, Jaguar a fost construit pe plan local de HAL până în 2007. Aparatele Jaguar au rămas în serviciul Forţelor Aeriene Indiene şi au fost modernizate ,  operaţiune aplicată şi pentru avioanele statului Oman.
                    Aeronavele Jaguar din cadrul RAF şi Armee de l' Air au obţinut rezultate extraordinare în luptele din timpul Războiului din Golf, în 1991. Pe toată durata conflictului, avioanele Jaguar din dotarea RAF  au efectuat misiuni de interdicţie împotriva Garzii Republicane Irakiene, pentru ca apoi să revină la cele de patrulare în zonele de interdicţie aeriană instituite.
                 Franţa şi-a retras avioanele Jaguar în iulie 2005. În pofida modernizării flotei de Jaguar din dotarea RAF, inclusiv motoare mai performante şi un sistem de ochire montat pe cască, ceea ce a făcut aparatul să fie un avion de luptă foarte capabil pentru secolul XXI, reducerile bugetelor de apărare au dus la scoaterea din serviciu în 2007.

Jaguar
Un avion  francez Air Force Jaguar în timpul unei misiuni de realimentare peste Marea Adriatică
Rol	Atac la sol
Producător	SEPECAT ( Breguet / BAC )
Construit de	Hindustan Aeronautics Limited (sub licență)
Primul zbor	08 septembrie 1968
Introducere	1973
Retras	2005 (Franta) / 2007 (Marea Britanie)
Stare	Activ
Utilizatorii primari	Royal Air Force (istoric) Franceză Air Force (istoric) Indian Air Force Royal Air Force din Oman
Numărul construit	543
Costul unitar	US $ 8 milioane în 1978

                                Specificatii (Jaguar) A

Caracteristici generale

• Echipaj: Un
• Lungime: 16.83 m (55 ft 2 ½ in)
• Anvergura : 8.68 m (28 picioare 6 țoli)
• Înălțime: 4.89 m (16 ft 0 ½ in)
• Suprafata portanta: 24.18 m² (260.27 ft ²)
• Raportul de aspect : 3.12:1
• Greutate gol : 7000 kg (15,432 lb)
• Greutate încărcat: 10,954 kg (24,149 lb)
• Max. Greutate decolare : 15,700 kg (34,612 lb)
• Grup motopropulsor : 2 × Rolls-Royce/Turbomeca Adour Mk 102 turboreactoare cu flux dublu
  • Împingere : 22.75 kN (5115 livre) pentru fiecare
  • Tractiune   : 32.5 kN (7305 livre) pentru fiecare

Performanță

• Viteza maximă : Mach 1.6 (1699 kmh, 917 noduri, 1056 mph) la 11000 m (36.000 ft)
• Raza de luptă : 908 km (490 NMI , 564 km) (lo-lo-lo, extern de combustibil)
• Gama de bac : 3,524 km (1,902 NMI, 2190 km)
• Plafonul de serviciu : 14.000 m ^[136] (45900 ft)
• Urca la 9145 m (30.000 ft): 1 min 30 sec ^[136]

Armament

• Tunuri: 2 × 30 mm (1,18 in) tunuri DEFA , 150 runde / arma
• Hardpoints : Total 5: 4 × sub-aripa și 1 × centru-line stații stâlp, cu o capacitate de 10.000 lb (4,500 kg) și dispoziții pentru a transporta combinații de:
  • Rachete: 8 × Matra blocuri de proiectile reactive cu 18 × SNEB 68 mm rachete de fiecare
  • Rachete:
    
    • AS.37 Martel anti-radar rachete sau
    • AS-30L cu laser ghidate aer-sol racheta.
    • 2 × R550 Magic aer-aer rachete de pe stâlpi underwing
  • Bombe:
    
    • diverse nedirijate sau ghidate cu laser bombe sau
    • 1 × AN-52 bomba nucleara 
    sursa Wikipedia