Translate

duminică, 22 aprilie 2012

IAR-80


       Un avion de vânătoare aproape uitat din cel de-al Doilea Război Mondial, IAR-80 era printre cele mai rapide aeronave de luptă din lume în 1939, comportându-se bine în potriva altor avioane de vânătoare din primii ani de război.

        IAR 80 a fost un avion monoplan de vânătoare şi bombardament în picaj românesc folosit în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost realizat la IAR Brașov de o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coşereanu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu și Ion Wallner. La vremea respectivă, IAR 80 era comparabil cu cele mai moderne avioane de luptă, precum Bf 109 din Germania, Hawker Hurricane și Supermarine Spitfire din Marea Britanie. În a doua parte a războiului, acest proiect s-a dovedit a fi depășit tehnologic. După aproximativ cinci ani de la terminarea războiului, avioanele au fost înlocuite în totalitate cu modele sovietice. În anul 1955 Comandamentul Forțelor Aeronauticii Militare a hotărât dezmembrarea aparatelor și casarea lor. Nu s-a păstrat niciun aparat întreg.

video

Schiţa prototipului ce a zburat în 1939
           În 1937, IAR a iniţiat ca proiect privat crearea unui avion de vânătoare  modern. Pentru a controla costurile de producţie, echipa de ingineri a decis să se  folosească de fuselajul şi secţiunea cozii  de la un aviion de tip PZL  P24 precum şi de motorul radial  de IAR K14 II C32 870CP, un derivat românesc al modelului Gnome Rhone  14K Mistral Mjor. Prima foaie de metal necesară construcţiei prototipului a fost tăiată în vara anului 1938. Aceasta a adus programului  IAR-80 un beneficiu imediat sub forma unei creşteri a sprijinului oficial prin asigurarea de resurse  finacire şi materiale.    Zborul inaugural al prototipului a avut loc la Braşov, în aprilie 1939, avândul la manşă pe căpitanul Dumitru Popescu, pilot de încercare. Primul prototip prezenta o carlingă deschisă şi două mitraliere Browning FN de 7,92 mm montate pe aripi. Pe 18 decembrie 1939 , a lansat o comandă iniţială de 100 de aeronave. Aceasta afost urmată în ziua de 22 august 1940 de o a doua comandă pentru alte 100 de aeronave. Prima aeronavă de serie a fost finalizată în februarie 1940 . Avionul fabricat era echipat cu un motor IAR K-14 III C-36 de 960 CP.Carlinga afost mutată în faţă, iar lungimea totală şi anvergura aripii au crescut. Armamentul de la bordul primelor 20 de aeronave constăa în patru mitraliere Brwning FN 7,92 mm cu o rezervă totală de 2.400 cartuşe . 
Aeronava nr 50 a fost reţinută de IAR -Braşov pentru modificări ce includeau montarea unui motor modernizat IAR K -14-100A de 1.025CP., două mitraliere suplimentare Browning FN de 7,92mm montate pe aripi , un nou blindaj pentru protecţia pilotului şi un vizor de arma reflector de tip Goerz.Aceste modificări au fost introduse în scurt timp şi pe linia de producţie, aeronavele realizate fiind denumite IAR-80A.
Bombardierul în picaj   
Junkers -JU87B 
           În 1939 , Germania a respins cererea României pentru achiziţionarea a 50 de aparate  Junkers -JU87B. Ca raspuns la condiţiile din prima linie a frontului, IAR-Braşov a adăugat modelului IAR-80 nr 75 un lansator de bombe de225 Kg. Pentru a asigura redresarea din  picaj, un sistem automat extindea flapsurile la 60 de grade. După  testele de fabrică, modificările au fost încorporate pe linia de producţie, bombardierul în picaj fiind numit IAR-81 şi consacrat  sub titulatura  de BoPI(Bombardier în picaj). Versiunea IAR 81 de bază s-a pornit de la versiunea IAR 80A, căreia i-au fost adăugate trei lansatoare de bombe, două pentru bombe de 50 kg amplasate sub aripi şi unul pentru o bombă de 250 kg amplasat sub fuzelaj. Armamentul era la fel cu al versiunii IAR 80A. Din această versiune s-au fabricat 50 de exemplare, cu numerele 091 - 105, 151 - 175 și 231 - 240.
               Aeronavele de la nr. 212 la 230 au ajuns pe linia de producţie sub denumirea IAR 81, dar au fost finalizate sub denumirea de IAR 80B, fiind echipate cu armături structurale şi mitraliere de 13,2 mm cu o rezervă de 320 cartuşe. Zece aeronave  (de la nr. 231 la 241) au fost realizate sub denumirea de IAR 81 şi au fost livrate în septembrie. Acestea eru echipate să transporte fie bombele de 50 kg, fie rezervorul auxiliar de combustibil de 100 litri, iar extinderea flapsurilor pentru redresare din picaj a fost crescută la 75 de grade. Pe aeronavele ulterioare, două tunuri de 20 mm de tip Icaria/Oerlikon, fiecare cu o rezervă de 120 proiectile, au înlocuit mitralierele de 13,2 mm. Toate armele includeu un sistem de armare pneumatică, un sistem pneumatic fiind utilizat şi pentru a opera cupola carlingii. A fost reintrodusă contraavântuirea cozii şi a fost instalat un filtru de praf la priza de aer. Toate aceste modificări au fost operate la aeronava nr. 241, modelul de avion pentru IAR 80C. Această aeronavă a fost destinată iniţial misiunilor de bombardament în picaj, sub denumirea de IAR 81B, dar a fost convertită în avion de vânătoare pentru apărarea aeriană. Primul lot de IAR 80C, a fost livrat în decembrie 1942, urmat apoi de un alt lot de 40 de exemplare cu modificări suplimentare.
IAR-80C
Ultimul lot de 10 bombardiere în picaj IAR 81A a fost livrat în aprilie şi mai 1943. Modelul IAR 81A era similar din punct de vedere structural cu IAR 80C, dar includea şi o rezervă pentru o bombă de 225 kg.  Nevoia tot mai crescută pentru un avion de vânătoare modern care să asigure apărarea aeriană a ţării a condus la transformarea bombardierului în picaj IAR- 81C într-un avion de vânătoare modern. Lansatorul de bombe a fost înlăturat, dar acroşajele de sub aripi au fost menţinute pentru rezervoarele de combustibil. Modelul IAR- 81C a fost ultima versiune de IAR- 80 ce urma să fie fabricată. 

IAR-80 în luptă 
 Un IAR-80B în formaţie cu un IAR-80 mai vechi. Camuflajul şi marcajele,
inclusiv însemnul naţional Crucea Regelui Mihai din  perioada în care România 
a luptat alături de Axă , erau aplicate din fabrică. Marcajul în creuce era facut din patru "M"- stilizate 

         Pe data de 22 iunie 1941 forţele Axei au început Operaţiunea Barbarossa .În cadrul forţelor armate române, principala unitate ofensivă a Forţelor Aeriene Regale Române (FARR) a fost Gruparea Aeriană de Luptă (GAL) care a inclus Grupul 8 şi avioanele IAR-80  din Escadrila 41, Escadrila 59 şi Escadrila 60Prima  victorie aeriană recunoscută a fi repurtată de un IAR -80 a avut loc în prima zi de război, când adj. maj. Ştefan Puşcaş din Escadrila 59 a doborât un avion sovietic  Polikarpov I-16. Pe durata acestei etape  de
Polikarpov I-16
început a războiului, IAR-urile 80 doborâte în luptă au fost în număr de cinci, altele şase fiind pierdute în accidente. Între 18 august  şi 16 octombrie, avioanele din cadrul GAL au luat parte la asediul Odessei. Numărul total de IAR-80 de pe frnt la acel moment totalizeauă 72 de avioane, deli numai 46 erau listate ca fiind gata de luptă . Pe 15 octombrie, Escadrila 59 din Grupul 8 a zburat în prima misiune de luptă pe IAR-81.
        GAL, care acum includea şi IAR-80A din Grupul 8 şi IAR-81 din Grupul 6 Po-Pi aflate sub comanda Flotilei 2 Vânătoare , a jucat un rol activ în timpul bătăliei pentru Stalingrad. Deşi erau avioane desemnate pentru executarea misiunilor de bombardament în picaj, avioanele IAR-81 din Grupul 6 PoPi au îndeplinit frecvent şi misiuni de vânătoare. 
Yak-3
       Pe frontul de est, avioanele IAR-80 au fost folosite ca avioane de vânătoare, în misiuni de acoperire şi pentru raiduri de bombardament, dar şi pentru misiuni de bombardament în picaj. La izbucnirea războiului, avioanele sovietice de tipul I-15 şi I-16  au reprezentat principalul oponent  al IAR-80, dar, pe măsură ce războiu a continuat,  trupele sovietice au adus pe câmpul de luptă modele noi, cum ar fi  yak-3, superioare ca performanţă avionului românesc. Deşi IAR-80 a doborât mai multe avioane sovietice, atăt de vânătoare cât şi de bombardament, nu a fost obţinută niciodată superioritatea aeriană.După ce afost finalizatprocesul de reechipare , între debutul anului 1943 şi luna aprilie 1944, avioanele IAR-80 au desfăşurat mai multe misiuni de luptă pe frontul din Ucraina şi misiuni de acoperire deasupra coastei Mării Negre.
Apărarea Ploieştiului Carburantul produs de rafinăriile de la Ploieşti a fost esenţial pentru efortul german de război. De accea, în 1942 USSAF au început misiunile de atacare aeriană a acestor facilităţi vitale pentru război. Primul raid a avut loc pe 12 iunie 194 când 12 avioane B-24 Liberator au decolat din Egipt şi au bombardat Ploiestiul, întâlnind pentru prima data avioanele  IAR-80A ale Escadrilei 41 din Grupul 8. Pe 1 august 1943, o armadă de 178 de bombardiere B-24 a decolat din Libia cu destinaţia rafinăriile de la Ploieşti. Bombardierelor le-a lipsit  escorta, iar bombardamentul a avut loc de la o înălţime foarte mică. Treisprezece avioane IAR-80B de la Escadrilele 61 şi 62 au declot de pe aerodromul din Pipera de lângă Bucureşti Avioanele IAR-80C  din Escadrila 45 le-au venit în ajutor decolând de la baza dde la Târguşor.
        Raidurile americane de bombardament de deasupra Ploieştiului a continuat şi pe 4 aprilie 1944,de data acesta fiind lansate de pe aerodromurile  din jurul localitătii Foggia. Din forţa combinată româno-germană care apăra Ploieştiul  făcea parte Grupul 2 cu Escadrila 58 (BF 109G), Escadrila 65 şi 66(IAR-81C) şi Grupul 6 (IAR-81C). Până la jumătatea linii mai a anului1944, Grupul 2 a pretins 35 de victorii, plus nouă probabile, pierzând şase IAR-81C ,altele 13 fiind avariate. Pe 10 iunie 1944, 46 de bombardiere P-38 Lightning escortate de alte 48 P-38 , au atacat aerodromul de la  Popeşti-Leordeni -baza Grupului 6 . Douzeci şi şase de IAR-80C  au prins în ambuscadă avioanele americane şi, în 12 minute au fost doborâte 23  de avioane P-38, romnii perzând 2 avioane în luptă şi alte două într-o ciocnire în aer. 
P-51 Mustang
         Când  avionul american P-51 Mustang  a fost introdus pe câmpul de luptă ca avion de vânătoare pentru escortă, aparatele IAR-81C au fost depaşite complet. Pe 21 aprilie , şapte aeronave din cele 26 aparţinând Grupului 1 au fost doborâte de avioanele P-51 Mustang . Aceasta adus la scoaterea rapidă din cadrul misiunilor de apărare aeriană pe 3 iulie 1944 a avioanelor IAR-80 şi 81, pentru a fi înlocuite cu BF 109G. Cele mai multe dintre aparate IAR-80/81  care mai puteau zbura au fost transferate pe frontul de est pentru a lupta împotriva forţelor sovietice care se apropiau de graniţa cu România. Primele raiduri de bombardament asupra uzinei IAR de la Braşov  a avut loc pe 6 mai 1944. Pe 4 iulie, fabrica IAR a fost atacată şi distrusă parţial de o forţă aeriană de aprximativ 250 de bombardiere Liberator . Acest raid a reprezentat finalul producţiei avionului IAR-81C . Pe 23 august 1944 , a avut loc lovitura de stat care a înlocuit guvernul pro-german şi loialitatea românească sa îndreptat spre trupele Aliate.
        Pe durata campaniei din vest  începând cu 5 septembrie 1944 marcajul naţional Crucea Regelui Mihai a fost înlocuit cu marcajul circular de dinainte de război , bemyile galbene de pe vârful aripilor  şi de pe zona din spate a fuselajului din timpul alieri la Axă au fost înlocuite cu benzi albe, iar suprafaţa superioara a fost vopsită în verde oliv.
Avion de vânătoare care a luptat alături de Aliaţi
     Avioanele IAR-80 şiIAR-81 care au supravieţuit războiului au continuat să fie folosite ca avioane de vânătoare de  antrenament. Acestea au fost înlocuite treptat, iniţial de de către BF 109G , apoi de aparatele Lavochkin La-9 şi Yakovlev Yak-11. Ultimele IAR-80/81 au fost retrase în 1952.
                                                 Însemne
Aeronavele IAR-80 au o schenă standard  de camuflaj alternant în două nuanţe, kaki şi maro, cu intradosuri albastru deschis. Pe lângă stema naţională, avioanele aveau bot galben şi benzi galbene pe fuselaj , în conformitate cu alte aeronave ale Axei de pe frontul de Est.

IAR cu însemnele regale, botul galben şi banda galbenă pe fuselaj
După lovitura de stat de la 23 august 1944, IAR-urile au zburat fără banda galbenă pe fuselaj şi stema regală acoperită de însemnele de camuflaj
Stema de război a fost redefinită, banda de pe fuselaj era albă iar botul era de culoare închisă

 La începutul anilor '50, IAR-ul a zburat având ca emblemă militară crucea roşie în cinci colţuri
                                                             
IAR 80
IAR80.jpg
Tip Avion de vânătoare, avion de bombardament în picaj
Constructor Industria Aeronautică Română
Proiectat de prof. Ion Grosu
Zbor inaugural 12 aprilie 1939
Introdus 1941
Retras 1952
Beneficiar principal Forțele Aeriene Române
Bucăți fabricate IAR 80: 171
IAR 81: 176
                                                                     Detalii tehnice

Constructor Ion Grosu
Realizator Industria Aeronautică Română
Producție 1939 - 1943
Lungime 8,90 m
Anvergura aripilor 10,50 m
Înălțime 3,60 m
Suprafața aripii 15,97 m²
Motor IAR K14-1000A - motor în stea dublă cu 14 cilindri
Putere 764 kW / 1025 CP
Viteza maximă 550 km/h la 3970 m
(locul 4 în lume la acea vreme)
Înălțime maximă 10 500 m
Raza de acțiune 940 km
Greutate (gol) 1780 kg
Greutate (zbor) 2550 kg
Echipaj 1 Pilot
Armament 4 - 6 MG
Armament (bombardament) până la 450 kg de Bombe

Un comentariu:

  1. Am lucrat in aviatie peste 25 de ani si am tot studiat despre avioane cat s-a putut. Ceea nu inteleg eu bine, este faptul ca un avion clasic cu piston su cu elicie poate sa atinga 10500 m inaltime ? in ce se mai infasoara elicia sa mai traga daca la acea inaltime practic nu mai este aer, ci aproape vid? poate cineva sa explice clar cum se poate asa ceva? Sunt doar curios

    RăspundețiȘtergere