Dornier Do X

                    Din 1929 până la izbugnirea celui de-al Doilea Rîzboi Mondial, avionul Dornier Do X a fost celebru prin faptul că era cel mai mare aparat din lume. S-a bucurat de publicitate pe întreg mapamondul şi, chiar şi în prezent, este amintit ca unul dintre cele mai impresionante aparate din toate timpurile. De fapt, nu a avut un design foarte reuşit, performanţele şi eficienţa economică lipsind şi, în afară de faptul că a ţinut prima pagină a ziarelor, nu a realizat practic nimic.

                  Inginerul-diplomat Claudius Dornier  construise hidroavioane gigantice în Primul Război Mondial, dar, dar acestea au fost puse în umbră de planurile făcute între anii 1919-1926. Acestea aveu în vedere un hidroavion gigantic pentru transportul pasagerilor, care avea o aripă dreaptătipică pentru Dornierunde urmai să fie montate 12 motoare cu piston cu 9 cilindri dispuşi radial răcite cu aer, de tip Bristol Jupiter construite de Siemens şi care dezvoltau 525 CP(391kw) fiecare. Avionul a avut un rând de şase motoare deasupra aripii, restul de 6 fiind sub bordul de atac sau bordul de fugă. O variantă avea 12 elice  propulsoare, în timp ce altele aveau 10 sau 11 motoare. În cele din urmă, cele 12 motoare au fost montate în tandem , câte 6 deasupra aripii. Proiectul a fost finalizat la sfârşitul anului1926 şi a fost denumit "X". Acesta nu era seria aparatului, a;a cum aveau multe alte proiecte Dornier, ci, pur ;i simplu, ]nsemna "necunoscut".

                   Din bot până la coadă,  Do X măsura 40m şi avea o înălţime de 10,10 m  din partea de sus a aripii până sub fuselaj. Do X era puţin mai lung decăt este în prezent un Boeing 717 deşi, din cauza interiorului luxos, transpoprtă o treime din numărul de pasageri al aparatului american.
                   Cabina superioarăera cea care adăpostea echipajul. Aici se  gaseau cabina  de pilotaj, camera  de navigaţie şi control, camera radio şi camera motorului auxiliar. Aceasta din urmă avea un motor de 12 CP(9KW), care asigura curentul electric şi acţiona starterele motoarelor principale.

Fiecare pereche de motoare Bristol Jupiter a fost montată pe o gondolă aerodinamică, iar motoarele au fost interconectate prin intermediul unei aripi mai mici, auxiliare. Ingineriiputeau lucra astfel la motoare utilizând atât aripa pricipală, cât şi cea auxiliară.

Sub această cabină, se afla cabina pasagerilor, barul din interior fiind decorat cu materiale pe care erau ilustrate scene chinezeşti, iar pe jos erau covoare somptuoase. În spate erau toaletele, băile şi o bucătărie. La următorul nivel, mai jos, se aflau compartimentul pentru ancoră, vestiarul, compartimentele pentru bagaje şi mărfuri şi patru reyervoare de combustibil de 3000 de litri fiecare, iar cele din bordul de atac puteau primi încă 600 de litri. Aşa că Do X putea transporta un maxim de 24 600 de litri de combustibil, cântărind în total 20 de tone.
                  Deşi compania Deutsche Luft Hansa a exprimat un interes scăzut pentru avion, a fost de acord să facă o evaluare. Guvernul german avea să finanţeze doar demararea proiectului, Dornier asigurând restul. Acest lucru a permis începerea, în 1927, a construcţiei unui tunel aerodinamic pentru testare.
                  Construcţia avionului a început pe 19 decembrie 1927 şi, după 570 de zile de lucru intens al întregii forţe de muncă  de la uzina Dornier prototipul Do X a fost gata pentru lansare, în dimineţa zilei de 12 iulie 1929.
                

                             Gloria maximă a avionului Do X a fost atinsă la sosirea la New York,  acolo unde aparatul a fost întâmpinat de o mare mulţime de oameni. Aeronava a fost o imagine obişnuită

pe râul Hudson în iarna anului 1931-1932, pânăcând condiţiile 

meteorologice mai bune au permis revenirea în Germania.

                 Adevăratele zboruri au urmat la scurt timp şi, în următoarele 6 luni, Do X a zburat de 122 de ori de la baza aflată şângă lacul Constance. Într-unul dintre aceste zboruri, a stabilit recordul de greutate maximă la decolare ce se anunţa de nedoborât:  Do X a decolat având la bord un echipaj de 10 oameni, 150 de pasageri invitaţi şi 9 pasageri clandestini- un total de 169 de persoane. 

                 Motoarele originale(cu piston cu 9 cilindri dispuşi radial) Bristol Jupitor s-au  dovedit nesatisfăcătoare, deoarece avionul avea nevoie de peste 2 minute pentru decolare şi de aproape 20 de minute pentru a atinge altitudinea de 600 de metri. Motoarele de schimb au venit de la un producător din America, compania Curtiss, ale cări propulsoare  Conqueror, fiecare cu o putere de 600 CP au asigurat performanţele necesare pentru Do X . După modificări, avionul şi-a reluat zborurile, pe 4 august 1929.

Marele tur a început, părăsind oraşul Altenrhein pe 5 noiembrie 1930 şi efectuând orpririle din Europa în Anglia, Franţa, Spania şi Portugalia. În ciuda întârzierilor cauzate de avarierea aripii din dreapta , avionul şi-a continuat turneul sosind la Las Palmas, pe 31 ianuarie 1931.  De aici, avionul a ajuns pe coasta Africii, înainte de a face cel mai lung zbor - către America de Sud. După ce a zburat din nou de-a lungul coastei americane şi a făcut mai multe opriri, Do X a ajuns în final, la New York unde a fost salutat de mii de curioşi nerăbdători să vadă giganticul avion.

                Zborul trasatlantic de revenire a însemnat şi o înfruntare cu valurile. Deşi  a fost  dificil pentru echipaj, momentul a fost îndulcit de sosirea la Berlin, pe 24mai 1932, când s-au bucurat de o primire fantastică. Echipajul acoperise 35 000 Km şi adunaseun număr total de 210 ore şi 41 de minute de zbor, chiar dacă într-un interval ce depăşise 18 luni.

               După câteva zboruri locale, Do X  a fost, în cele din urmă, livrat Luft Hansa, deşi compania nu a operat niciodată avionul cu pasageriplătitori. Do X a ajuns apoi la Muzeul  Transportului Aerian  din Berlin. Vopsit în culorile naţionale, el a pus în umbră  toate celelalte exponate, până când a pierit într-un raid aerian, în 1945.

              Au mai fost construite încă două Do X pentru compania naţională de transport din Italia , SA Navigazione Aerea. Aparatele au fost utilizate foarte puţin, deşi ambele au traversat Alpii. Aparatele s-au deteriorat, în final, până când nu au mai putut fi utilizate.

Rol	Hidroavion Cu rază lungă de avion
Producător	Dornier
Proiectant	Dr. Claudius Dornier
Primul zbor	12 iulie 1929
Utilizator principal	Deutsche Luft Hansa
Număr de construit	3

Operatorii

• Germania : Deutsche Luft Hansa
• Italia : Regia Aeronautica , SANA (compania aerină de stat)

Specificații (Do XIa) 

 

Datele de  zbor din 1930

Caracteristici generale

• Echipaj: 10-14
• Capacitate: 66 - 100 de pasageri
• Lungime: 40 m (131 ft 4 in)
• Anvergura : 48 m (157 ft 5 in)
• Inaltime: 10.25 m (33 ft 7 in)
• Wing zona: 450 m² (4844 ft ²)
• Greutate proprie : 28250 kg (62,280 lb)
• Max. greutate la decolare : 56,000 kg (123,460 lb)
• Motopropulsor : 12 × Curtiss Conqueror răcit cu apă V12 , 455 kW (610 CP) fiecare

Performanță

• Viteza maximă 211 km / h (131 mph)
• Viteza de croazieră 175 km / h (109 mph)
• Gama de : 1,700 km (1,056 km)
• Plafon de servicii : 3200m (10498 ft)
• Aripa de încărcare : 19,3 lb / sq ft (

Sursa Wikipedia