În ultimii ani de existenţă se poate ca avionul Handley Page H.P.42 să fi fost privit ca un anacronism, dar atunci când a intrat în serviciu el a fost primul avion de linie cu patru motoare care a zburat pe rutele regulate şi în 9 ani de operare a câştigat afecţiunea pasagerilor şi a echipajului.
În 1928, comapania Imperial Airways, transportatorul principal britanic dintre cele două războaie mondiale, a solicitat oferte de la producâtorii de avioane pentru un aparat de linie care să zboare pe ruta de poştă aeriană Empire către India. Erau specificate aparate cu trei şi patru motoare, fiecare variantă fiind potrivită pentru a servio în Europa.("Western") şi Orient ("Eastern").Ele trebuiau sa fie "cele mai sigure, să aibă cea mai mare sarcină utilă posibilă şi cel mai mic cost de operare" , vitya minimă de angajare fiind nu mai mare de 83 de Km/h, să fia capabile să zboare cu un motor oprit fără ca pilotul să fie nevoit să ţină mâinile pe comenzi şi să atingă o vitză maximă de zbor de cel puţin 485 Km pentru variantele western şi de 800 Km pentru standardul Eastern.
Handley Page Ltd. a licitat o comandă de către patru exemplare cu patru motoare din ambele variante constructive (Eastern şi Western), preţul fiind de 22.300 şi 23.000 lire sterline fiecare, fără motoare . Rezultatul a fost un fuselaj construit în întregime din metal, cu aripa de tip sescviplan acoperită cu pânză şi care avea o centură de lonjeroane aerodinamive de tip Warren. Motoarele cu piston, răcite cu aer, cu cilindri dispuşi radial care erau fie Armstrong Siddely Jaguar fie Bristol Jupiter, erau montate fără carenaje în dispunerea "două sus şi două jos" cât mai aproape posibil lângă fuselaj (pe cât putea permite diametrul elicelor), pentru a reduce încărcările asimetrice longitudinale.
Fuselajul era de tip monococă, fabricat din duraluminiu pentru cabina principală cu înveliş din foaie metalică ondulată, partea din spate fiind o structură din ţeavă de oţel sudat, acoperită cu pânză şi având o coadă de tip biplan cu derivă triplă. Pentru a creşte unghiul la sol şi a duce uşa cabinei cât mai aproape posibil de sol pentru o intrare şi ieşire uşoară., a fost adoptat un fuselaj uşor "frânt" care mai târziu a adus avionului H.P 42 porecla de "Flaing Banana" (Banana Zburătoare ).
O atenţie foarte mare a fost acordată mobilierului de lux din cabină, care includea scaune de tip Pull-man pentru pasageri, cu sisteme individuale de control pentru încălzire şi ventilaţie (deşi, aşa cum echipajele aveau să descopere mai târziu, cabina avionului H.P 42 era foarte friguroasă şi expusă la curenţii de aer), panourile interioare din lemn, p toaletă, o bucătărie şi, graţie secţiunii centrale a aripii inferioare care era foarte subţire pentru a permite prinderea aripii deasupra cabinei pasagerilor, o vedere neobstrucţionată în jos pentru a admira peisajele pe deasupra care se zbura.
Iniţial cele două variante ale aeronavei au primit denumiri diferite; H.P 42 pentru varianta Eastern, care trebuia să fie propulsată de motoarele Bristol Jupiter XIF fără supraalimentare, şi H.P 45 pentru tipul Westerncare avea motoarele A.S Jaguar.
Cu seria G-AAUE avionul Hadrian a fost primul aparat H.P 42
apt de zbor. În imagine este surprins cand facea parte din escadrila
271(NO 271 Squadron) şi a zburat până când a fost distrus de
o furtună în 1940.
Când a fost finlizat proiectul, Imperial Airways a optat pentru motoarele Jupiter pentru ambele variante- xif pentru modelul Eastern şi XFBM cu supraalimentare pentru varianta Western. Deşi producătorul a păstrat denumirile separate, compania Imperial Airways şi cele mai multe surse s-au referit la ele ca H.P 42E şi H.P42W.
Avioanele Eastern H.P42E au zburat de la bazele din Cairo către Karachi şi Delhi, facând escala de noapte pe rută. Niciun alt aparat de linie nu se putea compara cu standardul, confortul şi serviciile oferite de compania Imperial. Zborul complet de la Londra la Delhi dura 6 zile şi jumătate.
Pe rutele din Europa, avioanele mult solicitate H.P42W au zburat către Paris, Bruxeles, Koln, Basel şi Zurich şi între aceste curse mai aveu loc şi zboruri de agrement deasupra Londrei, cu ocazia unor evenimente de tipul curselor de cai. Gradul de utilizare era extrem de ridicat . În 1935, Heracles a zburat în fiecare zi a anului, cu excepţia a patru zile şi, pe 23 iulie 1937, a devenit primul avion comercial din lume care a încheiat un milion de mile de zbor . În 8 ani, acest avion H.P42 a zburat în total 2.121.000 Km şi a transportat peste 160.000 de pasageri. În total, flota de avioane H.P 42s din cadrul Imperial Airways a adunat peste 12.000 ore de zbor şi peste 3 milioane de mile (majoritatea cu peste 160 KM/ h ) fără să fie rănit niciun pasager.
Misiuni din timpul războiului
Cele 7 avioane H.P 42 care au rămas au continuat să fie în serviciu până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, când trei aeronave cu baza la Croydon, Hanno, Heracles şi Horatius, au fost trecute imediat în dotarea Sistemului Naţional de Comunicaţii Aeriene (National Air Communications) pentru aprovizionarea Forţei Expediţionare Britanice(British Expeditionary Force) din Franţa. Pe 7 noiembrie 1939, avionul Horatius, incapabil să aterizeze la Exter din cauza furtunii, a fost forţat să aterizeze pe un teren de golf din Tiverton şi a fost distrus în timpul tentativei de aterizare.
Avioanele Eastern care la acel moment aveau baza la Cairo, au fost rechemate în Anglia după retragerea de la Dunkerque. Aeronava Hannibal a dispărut în golful Oman pe 1 martie1940. Toate cele 5 avioane H.P42 care au rămas au servit în misiuni de comunicaţii până pe 19 martie când aeronavele Hanno şi Heracles au fost distruse de o furtună la Whittchuch. Rechiziţionate de Royal Air Force şi introduse în serviciu în culori de camuflaj, cele trei aparate care au suprviţuit au fost alocate Escadrilei 271( No 271Squadron) şi au continuat să zboare, dar pentru scurt timp. În august 1940, Helena a fost avariat în timpul unei aterizări forţate la baza RNAS Donibristle. În ceeaşi lună, avionul Horsa a fost distrus în urma unui ioncendiu, după ce a aterizat forţat la Cumberland. Ultimul supravieţuitor, aeronava Hadrian, a fost şi ea distrusă de o furtună, în timp ce era parcată pe aeroportul din Doncasterîn decembrie 1940, sfârşind răsturnată pe spate, pe o linie de tren
În interiorul avionului H.P.42W Heracles
| HP.42 / HP.45 | |
|---|---|
 | |
| Handley Page HP42 G-AAUD Hanno | |
| Rol | Avion civil |
| Producător | Handley Page |
| Primul zbor | 14 noiembrie 1930 |
| Introducere | Iunie 1931 |
| Retras | 1940 (toate pierdute) |
| Utilizatorii primari | Imperial Airways Royal Air Force |
| Număr de construit | 4 HP.42, 4 HP.45 |
Specificaţii H.P42 E
Caracteristici generale
- Echipaj: 4
- Capacitate: 24 de pasageri
- Lungime: 92 ft 2 in (28,09 m)
- Anvergura : 130 ft (39.62 m)
- Înălțime: 27 ft [18] (8,23 m)
- Wing zona: 2989 sq ft (278 m²)
- Paletei : RAF 28 [19]
- Greutatea gol : 17,740 lb (8,047 kg)
- Max. greutate la decolare : 28,000 kg (12,700 kg)
- Motopropulsor : 4 × Bristol Jupiter XIF 9 cilindri motor radial , 490 CP (365 kW), fiecare
Performanță
- Viteza maxima : 120 mph (104 de noduri, 193 kilometri pe oră)
- Viteza de croaziera : 100 mph [18] (87 de noduri, 161 kilometri pe oră)
- Gama : 500 km (435 INM , 805 km)
- Rata de urcare : 790 ft / min [18] (4 m / s)