Datorită modernizării sistemelor şi a cabinei, primul avion cu reacţie pentru antrenament fabricat în România a ţinut pasul cu tehnologia flotei din prima linie. În prezent, a preluat toate programele de pregătire pentru avioanele cu reacţie în cadrul Forţelor Aeriene Române.
În anul 1975, Institutul Român de aeronautică,din Bucureşti a început lucrul la proiectul unui avion cu reacţiede antrenament. Aparatul urma să înlocuiască aeronava Aero L-29 Delfin din dotarea Forţelor Aeriene Române, un model vechi şi depăşit. Pentru aceasta, avea să urmeze ideea de succes al altor proiecte de avion cu aripă dreaptă şi cu două locuri dispuse tandem . În plus aparatul, trebuia să aibă capacitatea de a îndeplini misiuni secundare, de atac uşor, pentru a putea fi folosit la antrenamentul pentru sprijin apropiat şi folosirea armamentului.
Proiectarea a fost atribuită INCRES, dar construcţia a fost alocată Îinteprinderii de Avioane din Craiova, mai târziu parte Avioane/IAROM. Motorul cu reacţie ales să echipeze avionul a fost Turbomecanica/Rolls-Royce Viper 632-41M, fiind o variantă a celui folosit pentru mai multe proiecte de avioane cu reacţie pentru antrenament şi construit sub licenţă. Locurile dispuse în tandem erau aşezate în trepte pentru a oferi instructorului, aflat pe locul din spate, posibilitatea de a avea un câmp vizual frontal bun în timpul apropierii pentru aterizare. Ambele locurii aveau scaune catapultabile Martin-Baker Mk10 zero/zero.
Pentru misiunile de antrenament cu armamentul din dotare, IAR-99 a fost proiectat cu patru puncte de acroshare sub aripi, fiecare capabil să transporte până la 250 Kg de armament (bombe cu cadere liberă sau contaunere cu PRND- proiectile reactive nedirijate), plus un punct de acroşare pe linia centrală a fuselajului. Acesta este deseori folosit pentru a monta containerul tunului cu două ţevi GSh-23 de calibru 23 mm, cu 200 de proiectile transportate în container.
Armamentul alternativ include rachetele defensive de tipul Vympel R-60 sau Rafael Python 3 pe punctele de acroşare exterioare şi la IAR-99C, bombe ghidate laser, containerul de marcare laser sau sisteme pentru război electronic.
Dupăaprobarea finanţării 1979, proiectul IAR-99 a fost atribuit IAv Craiova pentru construcţia primului prototip . Acest avion (S-001, mai târziu 7001) a zburat pentru prima data la 21 decembrie 1985.
În 1987 a început producţia de serie şi, până în 1989, Şcoala de la Boboc a forţelor Aeriene primise 17 aparate.
Prima încercare a fost făcuta în 1990. 1Av Craiova unindu-şi forţele cu compania americană Jaffe Aircraft Corporaţion pentru a moderniza două avioane cu instrumente suplimentare şi cu unele sisteme avionice occidentale de la Honeywell. Cupola a fost modificată dintr-o singură unitate, transformandu-se în două cupole separate. Obiectivul a fost acela de a vinde IAR-99 pe piaţa internaţională, ţelul principal fiind licitaţia organizată de USAF/US Navy pentru "sistemul de antrenament primar reunit" Navy Joimt Primarz Aircraft Training System. Fără să fie o surpriză, contractul JAPTS a fost atribuit unui furnizor tradiţional (Rayheon/Beechraft), aşa că proiectul Jaffe /1Av a fost abandonat.
În pofida unor tentative mai puţin reuşite, Forţele Aeriene Române au perseverat cu planurile de modernizare, care au dat roade în final prin colaborarea cu firma Elbit Systems. Compania israeliană desfăşurase cu succes programul de modernizare al floteiromâneşti de MIG-21 la standardul Lancer , la jumătatea anilor 90, aşa că era un partenerfiresc pentru a-şi extinde experienţa şi în cazul cerinţelor IAR-99.
Pe IAR-99C a mai fost montat şi un sistem Elistra, pentru războiul electronic, cu antene suplimentare pe derivă şi pe fuselajul anterior inferior, acestea fiind principalele difernţe vizuale între noua variantă şi avionul original. Sistemul afişează pericolul în cabină şi poate controla automat funcţionarea celor două dispersoarede capcane termice /dipoli, montate pe ampenajul orizontal fix şi a containerului pentru contramăsuri electronice, care poate fi transportat sub fuselaj.
IAR-99 dispune de Sistemul avansat de antrenament de luptă ACTS (Advenced Combat Training System), fabricat de Elbit, care încarcă datele de antrenament în cabină prin datalink. Sistemul generează medii virtuale de pregătire şi afişează pe ecranele din cabină un radar cu poziţia ţintelor, simulând lansările de rachete. ACTS reprezintă şi un mijloc de analiză de primă importanţă a misiunilor executate.
În cabina din faţă, pilotul are o interfaţă de lucru similară cu cea de pe Lancer, cu doă ecrane multifuncţionale şi un HUD. În spate, instructorul are şi el două ecrane, din care unul funcţioneză în mod normal cu repetitor HUD . Ambele cabine sunt compatibile cu sistemul de ochire montat pe cască, de tip Elbit DASH, care este folosit şi pe MIG 21 LanceR.
În prezent flota de IAR-99 are baza la Boboc, deşi a operat pentru câţiva ani de la Bacău, timp în care facilităţile şi pista de la Boboc erau modernizate. La Boboc, Elbit a instalat un simulator pentru IAR-99C. La începutul anului 2010, flota era formată din 10 IAR-99 Standard ale Escadrilei Şcoală 203 şi 12 IAR-99C Şoim ale Escadrilei Şcoală 204. Avioane Craiova mai păstrează unul sau două avioane pentru teste.
Caracteristici generale ale avionului
- Lungimea (fără tubul Pitot) — 11,01 m
- Anvergura — 10,16 m
- Înălțimea — 3,898 m
- Unghiul de staționare — 1,30
- Masa avionului gol echipat — 3320 kg
- Masa maximă la decolare:
- varianta lisă cu doi piloți — 4600 kg
- varianta de luptă cu container tun și patru suporți multipli cu 3 bombe (2 x 100 kg + 1 x 50 kg fiecare) — 5850 kg
- Tracțiunea motorului în condiții standard — 1760 -1814 kgf
Aripa
- Anvergura teoretică — 9,85 m
- Coarda medie aerodinamică — 1,9629 m
- Coarda în PVS — 2,5 m
- Coarda la extremitate — 1,3 m
- Suprafața aripii — 18,71 m2
- Unghiul de săgeată la 0,25c — 6°35'
- Unghiul diedru — 3,0°
- Unghiul de calare — 1,0°
- Profilul în PVS — NACA 64 A-214
- Profilul la extremitate — NACA 64 A-212
Flapsul
- Suprafața — 2x1,270 m2
- Semianvergura — 2,257 m
- Bracajul — +20°/+40°
Eleronul
- Suprafața — 2x0,783 m2
- Semianvergura — 1,808 m
- Bracajul — +15°
Ampenajul orizontal
- Anvergura — 4,12 m
- Suprafața — 4,371 m2
- Profilul — NACA 64A-009
- Unghiul de săgeată la 0,25c — 9° 8'
- Unghiul de calare — 1°
Profundorul
- Suprafața — 2x0,6247 m2
- Bracajul — -20° / +10°
Ampenajul vertical
- Înălțimea — 1,96 m
- Suprafața — 2,548 m2
- Profilul — NACA 64A-008
- Unghiul de săgeată la 0,25c — 34°
Direcția
- Suprafața — 0,629 m2
- Bracajul — +25
Trenul de aterizare
- Ecartamentul — 2,686 m
- Ampatamentul — 4,427 m
Principalele performanțe ale avionului
Varianta de antrenament
- Viteza maximă în zbor orizontal la H=0 760-830 km/h
- Viteza maximă în zbor orizontal la H=9000 m 800-850km/h
- Numărul Mach maxim de zbor la H=0 0,63-0,70
- Numărul Mach maxim de zbor la H=9000 m 0,70-0,76
- Viteza ascensională la H=0 25-30 m/s
- Plafonul practic (Vv =2,5 m/s) 12.000 m
- Lungimea de decolare 850 m
- Lungimea de aterizare 950 m
- Durata maximă de zbor cu combustibil intern (rezerva de combustibil 3%) 2h30min
- Distanța maxima de zbor cu combustibil intern (rezerva de combustibil 3%) 1100 km
Varianta de luptă cu cinci puncte de acrosare
- Viteza maximă de zbor orizontal la H=0 640 km/h
- Viteza ascensională la H=0 15-20 m/s
- Plafonul practic 10.000 m
- Lungimea de decolare 950 m
- Lungimea de aterizare 1150 m
- Durata maximă de zbor cu combustibil intern (rezerva combustibil 10%) 1h 30min
- Distanța maximă de zbor (rezerva combustibil 0) 950 km
Caracteristici tehnico-tactice
- Anvergură: 10,16 m
- Lungimea: 11, 01 m
- Înălțimea: 3,9 m
- Greutatea: 3, 32 t
- Greutatea maximă la decolare: 4,6 t
- Puterea motorului: 17,79 kN
- Viteza maximă 850: km/h
- Plafonul practic: 12 000 m
- Raza de acțiune: 1100 km
Armament
- tun de 2x23 mm
- bombe: 50 kg, 100 kg, 250 kg
- muniție autodirijată: LGB, OPHER
- rachete: Python III, R3S/R13M, R60