Avionul XB-70 "Valkyrie"

North American XB-70 "Valkyrie" a fost prototipul unui bombardier strategic foarte avansat, de mare altitudine şi viteză (Mach 3), fiind gândit pentru a înlocui aparatul B-52 ca principal bombardier intercontinental  al Comandamentului Aerian Srategic  USAF. Dezvoltarea acestui avion a îngrijorat Uniunea Sovietică într-atât încât aceasta a dus la crearea interceptorului MIG-25 Foxbat ca răspuns.
Valkyrie dispunea de aripioare-raţă (canard) şi aripi principale în cofiguraţie delta. Era construit în mare parte din otel inoxidabil, structură de tip fagure şi titan. Era proiectat să utilizeze un fenomen numit portanţă de compresie, care apare atunci când unda de şoc generată de un avion la viteye supersonice este "prinsă" sub aripi, suportând o parte din greutatea  avionului. Sub centrul aripii, Valkyrie avea o despărţitură de mari dimensiuni la centrul gurilor de admisie ale motoarelor, care avea rolul de a produce o undă de şoc  puternică. Acţionând asupra aripilor, acest şoc îi permitea avionului să recupereze energie din propria urmă lăsată în aer. La viteze mari, portanţa de compresie sporea portanţa aripilor cu până la 30 la sută, fără nici o creştere a rezistenţei la înaintare.
Porţiunile exterioare ale aripilor erau mobile, şi puteau fi înclinate în jos cu până la 65 de grade. Aceasta spprea stabilitatea direcţională a avionului la viteze supersonice, muta centrul de portanţă la o poziţie mai favorabilă la viteze mari, şi întărea efectul de portanţă de compresie. Cu vârfurile aripilor coborâte, unda de şoc cauzată de portanţa de compresie avea sa fie şi mai mult ţinută sub control sub aripi, în loc să se scurgă dincolo de vârfurile aripilor.Avionul era prev[yut cu 6 motoare General Electric
Lucrul la XB-70  a început în 1955, deşi primul dintre  cele două prototipuri nu a zburat decât pe 21 septembrie 1964.Cel de-al doilea prototip, cu seria 62-207 , s-a alăturat programului de testare pe 1 iukie 1963 . Vopsit in alb strălucitor , ca şi "fratele" său ,era cu adevarat un avion extraordinar.

În Statele Unite , ca şi în alte ţări era o practică comună ca un  client guvernamental sa permită unui contractor să fotografieze , de exemplu un avion în zbor, în condiţiile în care acest lucru nu interfera cu nicio misiune oficială.. Compania General Electric era conştientă de tipul fotografiilor  şi de faptul că acesta era ultimul zbor disponibil în faza I.De aceea au cerut permisiunea  de a organiza o mică formaţiune de zbor cu avioane cu reacţie rapide propulsate de motoare GE, care să fie în jurul marelui XB-70 în momentul în care sunt trasse
concluziile oficiale ale acestui zbor.După întalnirea cu restul de avioane propulsate cu motoare GE. s-a  desfaşurat sesiunea foto, toate avioanele au păstrat  o formaţie de zbor bună şi GE a obţinut unele fotografi excelente care din nefericire nu au fost folosite niciodată. Ele nu au fost folosite niciodata din cauza a ceea ce  s-a întâmplat dupa aceea.

                     Cuprins de făcări avionul F-104N Starfighter s-a îndepărtat de condamnatul Valkyrie căzând în deşert de la 7.620m 

Avionul F-104N care ieşea prin evidenţă prin ampenajul vertical vopsit în roşu Dayglo a început să zboare foarte aproape în spatele lui XB-70 atingând aproape partea din spate a acestuia  şi în cele din urmă s-a dus sub vârful aripii drepte. Partea exterioare a aripilor bombardierului erau rabatate la 30 grade în jos şi vârtejul provocat sub aripă era foarte puternic.Într-o clipa avionul F-104N  a fost prins de acest vârtej şi răsturnat cu intradosul în sus  şi aruncat spre interior de-a lungul vârfului aripilor bombardierului.

Acest accident a avut efecte pe termen lung, ele au facut ca USAF şi guvernul Statelor Unite , dar ;şi serviciile armate ,în  general , să fie extrem de neântelegătoare cu presa . Exerciţiile de relaţii publice şi fotografiile aeriene au fost interzise timp îndelungat şi chiar şi azi este mult mai greu decât înainte  de 1966 să se facă fotografi din aer ale unor avioane USAF.