Fiind cel mai greu avion de vânătoare cu un singur motor cu piston care a intrat în serviciu la scară mare, aparatul P-47 este cunoscut ca unul dintre cele mai bune avioane de atac la sol din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Marele, spaţiosul şi puternicul avion Republic P-47 Thunderbolt a fost produs în număr mai mare (15.683 de exemplare) decât orice avion de vânătoare american. Cu toate acestea, cariera sa era aproape de final la sfârşitul anului 1945. Aparatul Thunderbolt a fost unul dintre avioanele de vânătoare de top şi în timpul războiului şi, s-a bucvurat de aprecierea piloţilor veterani şi susţinătorilor lui, conform declaraţiilor acestora. Cu toate acestea , aeronava P-47 a fost mereu un paradox, un avion mare cu un motor răcit cu aer, deşi US Army Air Force (USSAF) credeau în motoare în linie, un avion de vânătoare cu o altitudine de zbor superbă, care a fost deseori surclasat de alte avioane de vânătoare cu mase mai mici, dar cu toate acestea, butucănos şi rezistent în misiunile de atac la sol şi de bombardament.
Aronava P-47 putea efectua un picaj cu o viteză încredibilă- ceea ce a dus la apariţia zvonurilor cum că se putea apropia şi chiar depăşi viteza supersonică în picaj- dar era încet în ascensiune. Când zbura la "gol" nu exista un avion de vănătoare mai bun în luptele aeriene, dar piloţii de pe P-47 erau deseori trimişi în misiuni având avioanele echipate cu grinzile bombelor, pe care le urau şi care încetineau avionul Thundebolt şi îi afectau manevrabilitatea.
Echipat cu opt mitraliere de calibru 12,7mm şi fiind capabil să transporte bombe şi rachete, avionul P-47N a fost o platformă de armament ideală pentru atacul la sol.
Alte atribute ale aparatului Thunderbolt erau o cabină confortabilă, un nivel redus de zgomot, puţine vibraţii şi un răspuns excelent la comenzi. Cu toate acestea, botul mare ca un butoi ieşea mult în faţa pilotului, ceea ce avea ca rezultat obturarea vizibilităţii în jos şi în faţă atât la sol cât şi în timpul zborului. Puterea de tragere a aparatului P-47 era memorabilă şi el a fost considerat "cel mai bun distrugător" printre avioanele de vânătoare americane. Avionul putea rezista şi unui număr mare de lovituri în luptă şi nu era ceva mai glorios decât apariţia unui aparat P-47 care revenea în siguranţă la bază după ce a fost ciuruit de sute de proiectile.
În ceea ce priveşte combustibilul intern, avionul Thunderbolt îi lipseau "picioarele" pentru a intra în război şi, nu a avut niciodată raza de acţiune a rivalului său mai frumos şi mai zvelt, P-51 Mustang. Unii ofiţri americani din Europa considerau că avionul Thunderbolt folosea prea mult din pistă pentru decolare, că era dificil de scos din picaj şi că avea un tren de aterizare slab.
Ideile greşite erau numeroase. Contrar mitului, avionul P-47 Thunderbolt nu era dificil de pilotat. Nu era nici dificil de aterizat cu el, deşi chiar şi un pilot experimentat trebuia să aibe grijă să nu balanseze aviomul şi să îl aducă astfel la o întâlnire dură cu solul. Şi nici nu era adevărat, după cum se spunea, că aparatul P-47 era eficient numai la mare altitudine - deşi supremaţia sa în confruntările aer-aer era cea mai mare la limita stratosferei.
Puternic înarmat
Compania care a fabricat avionul Thunderbolt în Long Island a fost uneori numită "Republic Iron Works". Fondată de un imigrant rus, maiorul Alexander P. de Seversky- care şi-a acordat rangul de maior şi a publicat cărţi despre rolul preponderent al puterii aeriene- firma a renunţat la numele Seversky şi a devenit Republic abia când primul aparat P-47 prindea formă. Afost nevoie de încă un rus, Alexander Kartveli, care a condus echipa de proiectare inginerească. Kartveli şi echipa sa credeau în mărime şi putere şi astfel avioanele lor erau construite corespunzător.
În 1990 un fragment dintr-o istorie a USSAF menţiona "Avionul Thunderbolt a luat formă prima dată ca o schiţă făcută de Kartveli pe spatele unui plic. Totul s-a întâmplat la o întâlnire din 1940, când se discutau cerinţele unui avion de vânătoare destinat US Army".
Pentru a exploata puterea enormă a motorului său corpolent R-2800, avionul Thuderbolt avea o elice masivă cu patru pale de 3,65m diametru, cu pas variabil şi, la modelele mai noi, folosea pale torsionate de la bază către vârf care creştea şi mai mult performanţele. Sistemul său de supraalimentare a fost cheia succesului şi el a fost amplasat în fuselaj în spatele pilotului. Gazele de evacuare treceau în spate, prin turbină şi erau evacuate tot în spate-aerul de supraalimentare era trimis printr-o conductă sub presiune la motor. În ciuda problemelor tehnice, sistemul a funcţionat bine, asigurând o reputaţie superbă la mare altitudine pentru Thunderbolt.
La cinci ani după Ziua Victoriei împotriva Japoniei, când Statele Unite au avut nevoie de un avion de vânătoare cu elice pentru misiuni aer-sol în Coreea, Pentagonul a încercat să găsească suficiente aparate Thunderbolt pentru această misiune. Însă până la acel moment, cel mai construit avion de vânătoare american era aproape în întregime scos din inventarele armatei, aşa că US Air Force nu a avut de ales şi au optat pentru mai puţin fiabilul şi mult mai capriciosul P-51Mustang. Piloţii de pe aparatele P-47 Thunderbolt spun că, atunci şi acum , avionul lor era superior şi, cu acea ocazie, nu există niciun oponent pentru ei.
P-47 Thunderbolt | |
---|---|
Rol | vânătoare-bombardament |
Producător | Republic Aviation's |
Proiectant | Alexander de Seversky Alexander Kartveli |
Primul zbor | 06 mai 1941 |
Introducere | 1942 |
Retras | 1966, peruvian Air Force |
Utilizatorii primari | Statele Unite ale Americii Armata Forţelor Aeriene Statele Unite Air Force |
Numărul de construit | 15678 |
Unitatea de cost | 85.000 dolari SUA în anul 1945 ($ 1,1 milioane in dolari de azi) |
Variante | Republic XP-72 |
Operatori
Specificatii (P-47D Thunderbolt)Caracteristici generale
|
|