MIG-9

Primul avion MIG cu reacţie
Deşi proiectul său a fost unul convenţional şi utilizarea în serviciu limitată, avionul MIG-9 şi-a câştigat locul în istorie ca primul avion sovietic cu motor cu turboreactor care a zburat. El a ajutat şi la recunoaşterea biroului de proiectare Mikoian- Gurevici ca unul dintre cele mai importante din Uniunea Sovietică în ceea ce priveşte avioanele de vânătoare.

Deşi lucrul la motoarele cu reacţie în Uniunea Sovietică datează încă din anii 1930, apariţia unui avion de vânătoare cu motor cu reacţie a devenit prioritară abia după mai 1945, moment în care inginerii sovietici se puteau bucura de beneficiile capturării tehnologiei germane. Ambele motoare germane cu reacţie BMW 003A şi Junkers Jumo 004b au fost demontate şi reproiectate prin inginerie "de-a-ndoaselea" şi apoi lansate în producţie ca motoare intermediare pentru a accelera intrarea in serviciu a primului avion sovietic cu motor cu reacţie
         După primele experimente realizate cu avioane cu reacţie cu propulsie mixtă şi cu motoare rachetă, biroul de proiectare OKB-155 deţinut de Mikoian şi Gurevici a fost unul dintre numeroasele birouri care au fost instruite pentru a dezvolta un avion de vânătoare turboreactor, conform unei directive emisă în februarie 1945. Motorul ales de biroul de proiectare OKB-155 a fost BMW 003A, sau o copie sovietică a acestuia. Biroului MIG i s-a cerut sa producă trei prototipuri ale avionului său de vânătoare cu reacţie, un aparat de interceptare- bombardamentcu un singur loc, echipat cu două motoare, care putea fi înarmat cu o baterie puternică de tunuri şi care putea atinge viteza de 910 Km/h la altitudine.
      După examinarea proiectelor de avioane de vânătoare cu două motoare care aveau la bază configuraţia aparatului Messerschmitt Me 262, MIG s-a oprit în cele din urmă în vara anului 1945l la o construcţie cu aripă dreaptă, complet din metal. Cele două motoare erau "îngropate" adânc în fuselajul frontal şi erau alimentate prin intermediul unei prize de admisie a aerului dispusă în bot, iar ajutajele de evacuare ieşeau sub partea din spate a fuselajului.

 

  Primul zbor al prototipului MIG-9 a avut loc pe 24 aprilie 1946, cu o oră înaintea rivalului 

   Yak-15. Avionul "Fargo" a păstrat culoarea naturală a metalului în serviciul sovietic, dar

         cele livrate către China au avut extradosul acoperit cu verdeînchis.

 messerschmitt Me-262

În comparaţie cu planurile avionului Me 262, soluţia aleasă de MIG a avut ca scop reducerea rezistenţei la înaintare, în timp ce mărea puterea de propulsie a motorului. Pentru prima dată la avioanele de vânătoare sovietice, proiectul, MIG a folosit un tren de aterizare de tip triciclu. Armamentul standard a fost format din două tunuride calibru 23 şi unul de 37mm toate montate în fuselajul frontal.
Primul zbor
Noul avion de vânătoare a purtat denumirea codificată de proiect
I-300 sau Izdeliye F, iar o machetă a fost aprobată în ianuarie 1964. Însă până la acea dată primul prototip avea să fie deja finalizat şi testele la sol au avut loc în primele trei luni din 1946. Pe 23 martie, prototipul a fost transportat cu camionul la aeroportul Institutului de Cercetare a Zborului de la Ramenskoye, în prezent Jukovsky. După un scurt "salt" efectuat prototipul I-300 a efectuat zborul inaugural real pe  24 aprilie 1946. O oră mai târziu, prototipul avionului de vânătoare Yakovlev Yak-15 a efectuat şi el primul zbor. Spre deosebire de proiectul MIG, cel de-al doilea avion de vânătoare autentic produs de sovietici s-a ridicat în aer propulsat de un singur motor de tip Jumo.

Yakovlev Yak-15

    În ciuda unor probleme de instabilitate longitudinală şi vibraţii, performanţele avionuluiI-300 au depăşit aşteptările şi un mic lot de producţie a fost autorizat în august 1946, în aceeaşi lună în care au zburat prototipurile cu numărul doi şi trei. Deşi programul a făcut un pas înapoi în iulie când primul prototip s-a prăbuşit în timpul unei demonstraţii oficiale care s-a desfăşurat la Ramenskoye. Cel de-al treilea prototip (al doilea care a zburat) a fost avariat după ce trenul de aterizare a cedat în timpul primului zbor, dar după efectuarea reparaţiilor, cele două avioane au fost folosite pentru a familiariza personalul Forţelor Aeriene Sovieticecu noul aparat.
          Lotul iniţial de 10 avioane cu denumirea MIG-9, afost păstrat pentru participarea la defilarea desfăşurată în noiembrie 1946 din Piaţa Roşie cu ocazia aniversării revoluţiei bolşevice.

  În octombrie 1947, toate avioanele MIG-9 au fost  echipate cu rezervoare de 

     235 de litri sub vârful aripilor. Încă de la începutul proiectării, aparatul a avut 

      probleme cu opririle inoportune ale motorului din cauza aspirării de gaze de la

       tunuri când se trăgea cu ele la peste 7500 m altitudine.

Comanda avenit după finalizarea testelor şi ea a fost realizată în doar 6 săptămâni, folosindu-se motoarele germane capturate BMW 003A În mod remarcabil, toate cele 10 avioane construite manual au fost gata până la jumătatea lui octombrie, înainte de a se anula parada din Paţa Roşie din cauza vremii nefavorabile.
            Prototipurile cu numărul doi şi trei au scăpat la limită după ce şi-au pierdut ampenajul orizontal în zbor, fuselajele au trebuit renforsate şi mai mult, ambele avioane fiind reparate şi apoi trimise la testele de omologare de stat în decembrie 1946. În cele din urmă patru avioane au fost utilizate pentru testele complete care au continuat până în mai 1948. Rapoartele oficiale au subliniat numeroase deficienţe care se impuneau a fi remediate , în principal incapacitatea de a trage cu toate cele trei tunuri simultan  fără să apară stingerea motoarelor în zbor, dar cu toate acestea avionul MIG-9 a fost aprobat pentru producţia la scară mare. Aceasta a început la Kuibyshev în timp ce testele încă erau în desfăşurare.

Avioanele care au fost livrate Chinei
pentru antrenamente,
aveau extradosul vopsit în verde 

             Avioanele din seria de producţie au folosit ca standard motorul Kolesov RD-20, un BMW 003A construit de sovietici, şi 48 de avioane de vânătoare au fost finalizate pentru parada de Ziua Victoriei din mai 1947. În afară de lotul iniţial de producţie care a numărat 10 avioane, în total au fost finalizate 604 aparate de vânătoare MIG-9 la standardul de producţie, ele fiind folosite în principal de unităţile din cadrul Forţelor Aeriene Sovietice, deşi un număr mic de avioane a fost livrat în China pentru a fi folosit ca avion de antrenament.
Variante Au fost studiate mai multe variante avansate ale avionului MIG-9, inclusiv varianta I-305 care nu a zburat niciodată, echipată cu un singur motor cu reacţie Lyulka TR-1, aparatul I-307 cu două motoare cu post combustie Kolesov RD-21 care a zburat în mai 1947  şi avionul I-308 care a zburat în iulie 1947 şi avea motoarele RD-21, tunurile repoziţionate, scaun catapultabil şi cabină presurizată. Varianta I-320, propulsată de un motor cu reacţie cu compresor centrifugal Rolls-Royce  a fost repede abandonată în favoarea avionului MIG-15. Un avion de antrenament cu două locuri a fost gata la sfârşitul anului 1946, sub denumirea UTI MIG-9, deşi nu a fost produs decât sub forma a două prototipuri.
        Fabricare avionului MIG-9, care a primit codul NATO "Fargo" a fost oprită la jumătatea anului 1948, moment în care era disponibil pentru producţie aparatul mult mai avansat MIG-15.
sursa Wikipedia

MiG-9
MiG-9 expus la Muzeul Central al Forțelor Aeriene din Monino, Rusia.
Tip	Avion de vânătoare
Constructor	Mikoian-Gurevici
Zbor inaugural	24 aprilie 1946
Produs	1946–1948
Introdus	1948
Stare	retras din serviciu
Beneficiar principal	Forțele Aeriene Sovietice
Alți beneficiari	Forțele Aeriene Chineze
Bucăți fabricate	610 (inclusiv prototipurile)

Operatorii

 Uniunea Sovietică

• Sovietic Air Force

 Republica Populară Chineză

• Armata de Eliberare  Air Force

Caracteristici generale

• Echipaj: 1
• Lungime: 9.75 m (32 ft 0 în)
• Anvergura: 10 m (32 ft 10 in)
• Înălțime: 3.225 m (10 ft 7 in)
• Suprafata portanta: 18.2 m ² (196 sq ft)
• Greutatea gol: 3350 kg (7385 lb)
• Greutate brută: 5,000 kg (11,023 lb)
• Capacitate rezervor: 1.625 litri (429 galoane SUA)
• Motopropulsor: 2 × RD-20 Axial-Flow turboreactoarele , 7,8 kN (1.800 livre) forța de tracțiune fiecare

Performanță

• Viteza maxima: 915 kilometri pe oră (569 mph, 494 kN)
• Viteza maximă: Mach 0.85
• Gama de: 800 km (497 mi, 432 INM)
• Plafonul de servicii: 13.500 m (44291 ft)
• g limite: 14g
• Rata de urcare: 22.0 m / s (4330 ft / min)

Armament

1 × 37 mm Nudelman N-37
2 × 23 mm Nudelman-Suranov NS-23