Translate

joi, 29 martie 2012

Elicopterul Mil Mi-8 "Hip"


          Cel mai numeros şi mai important elicopter deţinut de forţele armate sovietice în ultima parte a Războiului Rece, seria Mil-8/17 rămâne foarte răsăpândita în serviciu în Rusia şi în întraga lume, într-o mare varietate, pentru misiuni militare şi civile.
Mi-4"Hound"
          Proiectul aparatului MI-8 provine din biroul de proiectare a extraordinarului pionier al aviaţiei Mihail Leontievici Mil, care a încetat din viaţă în 1970. O serie de elicoptere produse pe scară largă şi care au stabilit  mai multe recorduri  mondiale reprezintă  testamentul aptitudinilor sale  inginerşti şi de proiectare. Aparatul Mil-8, o dezvoltare  cu motor cu turbină a elicopterului Mi-4 "Hound" (la rândul lui un şoc pentru cei din Occident), a fost văzut pentru prima dată în public  la Tushino  în 1961. Era propulsat de un singur motor cu turbină liberă Soloviev  montat deasupra plafonului cabinei. Deşi fuselajul era nou , cu scaunele piloţilor  amplasate în faţă şi nu deasupra cabinei, elicopterul avea butucul rotorului, palele rotorului, tranzmisia şi coada  de la paratul Mi-4 Cel de-al doilea prototip, care  a zburat în septembrie 1962, a fot  propulsat de două motoare turboreactoare cu turbină liberă Isotov TV 2 , iar varianta de producţie a primit un motor principal cu cinci pale în loc de cel cu
 patru moştenit de la Mil -4

.                     


Structura Mil-8 Fuselajul aparatului  Mil-8 prezintă o structură semimonococă  convenţională de tip cabină şi coadă construită în întregima din metal. Trenul de aterizare de tip triciclu  nu este escamotabil, unitatea frontală , direcţionabilă , având două roţi. Fiecare unitate principală a trenului de aterizare  dispune de câte o singură roată. Cei doi piloţi stau unul lângă altul  în cabină , acest lucru asigurând un loc şi pentru un inginer de zbor. Varianta standard pentru pasageri  ofera 28 de locuri Elicopterul Mil-8 T dispune de inele de prindere a mărfurilor pe podea ,  de un troliu cu o capacitate de 200Kg , un sistem extern de transport cu cabluri de ridicare  cu o capacitate de 3000Kg şi 24 de scaune rabatabile de-a lungul pereţilor laterali ai cabinei.
NATO  a alocat numele codificate 'Hip-a" şi "Hip-b" prototipuriloe Mi-8 , şi în 1976 , în cadrul unui spectacol aviatic  de la Domodedovo elicopterul Hip  a apărut în culori militare.
Armamentul De fiecare parte a cabinei au fost montate console  cu două grizi pentru a transporta  patru sisteme de armament UB-32-57, fiecare având 32 de rachete S-5 , aer-sol de calibru 57mm. .A ceastă variantă a fost denumită  Mi-8T 'Hip-C', DAR dar în 1976 a apărut elicopterul şi mai puternic Mi-8TB "Hip-E".el fiind cel mai înarmat aparat cu aripi rotative din lume, dispunând de 6 sisteme de armament UV-32-57 cu 192 de  rachete şi patru rachete ghidate antitanc Falanga(AT-"Swatter") pe grizile de deasupra dispozitivului  UV-32-57, plus o mitralieră de calibru 2,7mm montată în bot.

Mi-8T 'Hip"
Mi-8T 'Hip-C
        Peste 1.600 de elicoptere Mi-8 au zburat în cadrul Aviaţiei de Apărare a URSS, 900 au activat pentru Aviaţia de Transport  şi alte o 100 pentru Aviaţia Marinei, multe dintre ele fiind în serviciu şi în prezent în Rusia şi fostele state sovietive. Mi-8 au fost exportate în celpuţin 70 de ţări şi au fost folosite în luptă în mai  multe teatre de operaţiuni.În prima seara din timpul războiului din Yom Kippur din 1973 o forţă alcătuită aproape din o 100 de aparate  Hip , fiecare trasportând 18 soldaţi din trupele de comando egiptene a traversat Canalul de Suez  pentru a ataca câmpurile petrolifere israeliene şi pentru a împiedica sosirea  întăririlor.În timpul războiului din Ogaden , purtat în anii 1977-1978 între Somalia şi Etiopia , comandamentul forţelor etiopiene a folosit elicopterele Mi-8 pentru a  transporta trupele şi vehiculele blindate uşoare peste un munte şi a le plasa  în spatele poziţiilor somaleze avansate.

Misiuni umanitare 
Elicopterele Mi-8 au fost utilizate şi în misiuni umanitare . De exemplu, în 1985, aparatele sovietice şi poloneze"Hip" au participat la operaţiunile de eradicare a foametei din Etipia lovită de secetă În Finlanda aeronaveleMi-8 aparţinând forţelor Aeriene Finlandeze şi a trupelor de grăniceri au adăugat o dimensiune utilă reţelei naţionale  de cominicaţii, mai ale în timpul iernilor lungi şi grele , când rutele de uscat sunt blocate de zăpezi sau inundaţii.

Rol de transport şi asalt
Group Design Mil Moscova Elicopter Plant
Construit de Kazan Elicopter Plant
Primul zbor 07 iulie 1961
Introducere 1967
Stare În serviciu
Utilizatorii primare Uniunea Sovietică
cca. 80 de alte ţări, 
Produs 1961 -
Numărul de construit > 17000
Unitatea de cost $ 5-8 milioane (2006)
Variante Mil Mi-8T/Mi-17
Dezvoltat în Mil Mi-14



Specificatii (MI-8T)

Mil Mi-8 HIP.png
Caracteristici generale
  • Echipaj: 3 (pilot, copilot, inginer de zbor)
  • Capacitate:
    • 24 de pasageri sau
    • 12 brancarde şi scaune pentru 1 insotitor medical sau
    • 3.000 kg  pe hardpoints interne / externe
  • Lungime: 18.17 m 
  • Diametru rotor: 21.29 m 
  • Înălţime: 5,65 m 
  • Zona de disc: 356 m² 
  • Greutate gol : 7,260 kg 
  • Greutate încărcat: 11.100 kg 
  • Max. greutate la decolare : 12.000 kg
  • Motopropulsor : 2 × Klimov TV3 -117Mt turboshaft , 1,454 kW (1950 SHP), fiecare
  • Combustibil Capacitate totala max: 3700 l 
Performanţă
  • Viteza maxima : 260 km / h 
  • Gama : 450 km (280 mi)
  • Gama bac : 960 km (596 mi)
  • Plafon de serviciu : 4.500 m 
Armament
  • de până la 1.500 kg  de magazine de unică folosinţă pe şase hardpoints , inclusiv 57 mm S-5 rachete , bombe, sau 9M17 Falanga ATGMs .





















sâmbătă, 17 martie 2012

Elicopterul Mil Mi - 14 "Haze"

Varianta navală
Dezvoltat pentru a contracara ameninţarea submarinelor nucleare, elicopterul  MI-14 a moştenit fuselajul şi sistemul  rotorului de la aparatul M-18. Succesul în misiunile antisubmarin a dus în scurt timp  la apariţia variantelor  de căutare şi salvare şi dragare de mine.

            Coca elicopterului "Haze" permitea operarea de pe mări cu valuri de 3-4 grade
         
             Aviaţia Marinei Sovietice AVMF (Aviatsiza Voenno Morskogo Flota)  a favorizat folosirea elicopterelor  în faţa aparatelor cu aripi fixe în misiunile submarin desfăşurate în apele de coastă  şi a început să utilizeze elicopterul  MI- 4PL  în astfel de roluri începând cu 1956. Proiectele preliminare pentru un înlocuitor  au fost derivate din aparatul MI-8 şi au început în 1959, iar programul de dezvoltare la scară mare au urmat primului test de zbor care a avut loc cu prototipul V-8A în19692. Elicopterul V-14 care a rezultat a fost propulsat de două motoare turboreactoare cu turbină liberă Isotov TV3-117MT pregătite pentru mediu marin  şi care dezvolta 2.222 CP (1.660 KW)- ele fiind luate cu tot cu sistem de transmisie de la varianta 
Kamov Ka-PL
Mi-24 iar elicopterul transporta echipamentul operaţional care se baza pe cel al aparatului Kamov Ka-PL.  Afost încorporat un tren de aterizare escamotabil, iar fuselajul de tip semimonococă construit  în întregime din metal permitea aparatului să plutească pe coca asemanătoare cu cea a unui vapor, dacă se întâmpla ca motorul să se defecteze sau în timpul operaţiunilor amfibii. Când opera pe apă, flotabilitatea suplimentară  era asigurată de dispozitivele gonflabile montate în interiorul flotoarelor  de pe fiecare parte  a fuselajului spate. Adoptat de la aparatul Mi-8, motorul principal cu cinci pale, construit în întregime din metal , era prevăzut cu cu dispozitive electrice de dejivrare  pentru siguranţă crescută. Lucru nobişnuit pentru un elicopter, pilotul avea la dispoziţie un sistem de avertizare în cabină o voce feminină  înregistrată   anunţâmd problemele tehnise sau dacă se zbura la altitudini periculoase.                                            
 Mi-8
 Compartimentul din fuselaj pentru armament putea transporta, de exemplu opt încărcături  de adâncime PLAB- 250-120 Lastochkade de250kg sau o singură torpilă ghidată : teribila armă APR-2 Orlan  de 575 kg a fost introdusă în serviciu AVMF  la începutul anilor 1980 , în timp ce torpilele cu sistem de detecţie AT-1 şi AT- 2 erau şi ele disponibile.În general, operraţiunile antisubmarin erau desfăşurate de două elicoptere ; o "variantă de detecţie" care transpotau senzori imersabili ai sonarelor pentru detecţia subacvatică de lungă durată , în timp ce varianta de "atac transporta" cantitatea maxima de armament , care ajungea la 2000 kg.

Elicopterul Mil dragor de mine
MI-14 "Haze- B"

O variantă de luptă în potriva minelor, echipată pentru detecţie şi curăţarea de mine a apelor, afost dezvoltată în anul 1973 . Elicopterul MI-14 BT "Haze- B" care a rezultat a fost capabil să tracteze o serie de sisteme antimină  montate pe plute , dar şi bărci de salvare şi ambarcaţiuni de asalt. Dragarea precisă a minelor era făcută cu ajutorul unui pilot automat  SAU-14 , după ce sistemul tractat  de detecţie era ridicat de un vas dragor  care îsoţea elicopterul. O serie de ferestre suplimentare montate în fuselaj permiteau operatorului sistemului antimine să monitorizeze sistemul de dragare. Tacticile elicopterelor MI-14BT au implicat în primul rând curăţarea de mine a rutelor de navigaţie a navelor de luptă , pentru ca apoi să supravegheze întreaga zona pentru protejarea acestor coridoare. Îm afară de ferestrele suplimentare  aparatul MI- 14BT poate fi desebit faţă de varianta antisubmarin prin faptul ca nu are sistemul de detectare a anomaliilor magnetice  montat în fuselajul spate.       E licopterul MI- 14BT  a intrat în serviciul AVMF în 1979, iar câteva exemplare au fost exportate.
     Dezvoltarea unei variante de căutare şi salvare  a fost începută  în 1970, iar prototipul MI-14 PS"Haze C"  a fost convertit pentru a  deveni  o primă variantă  pentru acest tip de misiune.Transportând în plus un operator / scafandru ăentru căutare şi salvare, un troliu escamotabil, un un coş pentru 3 persoane şi un reflector , elicopterul MI-14 PS a intrat în serviciu în 1979, trei exemplare fiind livrate Poloniei în afara de cele 25 primite de Uniunea Sovietică . Aparatul MI -14 PS  este capabil sa transporte în cabină şase barci de salvare şi până la 19 supravieţuitori şi mai poate tracta  şi alte bărci..
Elicopterul "Haze" şi utilizarea civilă 
După încetarea Războiului Rece, toţi operatori din fostul Pact de la Varşovia au decis sa reducă flota de aparate de zbor.
       Mulţi planificare iniţial variante civile, elicopterul MI-14GP care trebuia să fie un aparat de uz general pentru transport mărfuri  şi MI-14 P  care fusese gândit pentru transportul a 24 de pasageri. Întrcât multe aparate militare fusesăre  recent scoase di uz , multe elicoptere MI-14 au fost golite de echipamentul militarli folosite pentru transport.
Elicopterul de stingere a incendiilor 
Un număr de companii oferă în prezent exemplare MI-14 recondiţionate echipate la standardul MI-14PTh care este un elicopter amfibiu pentru stingerea incendiilor.

Mi-14

Rol Anti-submarin elicopter
Producător Mil Moscova Elicopter Plant
Primul zbor Septembrie 1969
Introducere 1975
Stare Activă de serviciu
Utilizatorii primare Sovietic Naval Aviaţiei
Rusă Naval Aviaţiei
Libian Air Force
Numărul de construit 230
Dezvoltat de Mil Mi-8

 Caracteristici generale
  • Echipaj: 4
  • Lungime: 18.38 m (60 ft 3 in)
  • Diametru rotor: 21.29 m (69 ft 10 in)
  • Înălţime: 6.93 m (22 ft 9 in)
  • Zona de disc: 356 m² (3832 ft ²)
  • Greutate gol : 11,750 kg (25,900 lb)
  • Max. greutate la decolare : 14,000 kg (30,865 lb)
  • Motopropulsor : 2 × Klimov TV3 -117MT turboshaft , 1,454 kW (1950 SHP), fiecare
Performanţă
  • Viteza maxima : 230 km / h (124 kt)
  • Gama bac : 1,135 km (705 mi)
  • Plafon de serviciu : 3.500 m (11500 ft)
  • Endurance cu combustibil max: 5 h 56 min
Armament
  • torpile , bombe de adâncime

Operatori


Până în 1991, aproximativ 230 de aparate au fost livrate,  către mulţi aliaţi sovietici, inclusiv Bulgaria , Cuba , Germania de Est , Coreea de Nord , Libia , Polonia , Siria şi Iugoslavia .

  operatorilor actuali

Bulgaria
  • Marina bulgară (7)
Cuba
  • Cubanez Air Force (4)
Etiopia
  • Air Force etiopian (2)
Georgia
  • Air Force Georgian (2)
Libia
  • Air Force libian (12)
Libia Anti-Gaddafi forţelor
  • Forţele Aeriene gratuit libian
Coreea de Nord
  • Coreea de Nord Air Force (10)
Polonia
  • Marina poloneză (17) 
România
  • Marinei Române
Rusia
  • Rusă Naval Aviaţie (9)
Siria
  • Sirian Naval Aviaţie (11)
Ucraina
  • Ucraineană Naval Aviaţie (5)

  foştii operatori

Germania de Est
  • Volksmarine - au trecut pe la statele succesoare.
Germania
  • Marina germană - Ex-Volksmarine aeronave.
Uniunea Sovietică
  • Sovietic Air Force - au trecut toate elicopterele de la statele succesoare - Rusia şi Ucraina.
  • Sovietic Naval Aviaţie -
Iugoslavia
  • Iugoslavă Air Force - 4

miercuri, 14 martie 2012

Airbus Military C-295

Derivat din avionul CN 235 cu origini comune spaniole şi indoneziene, aeronava Airbus Military C-295 este un avion de transport cu o abilitate considerabilă. A avut neşansa  de a lipsi de la competiţia  US Air Force Army JCA , dar continuă să câştice comenzi pe alte pieţe.
Airbus Military C-295
          În anul 1981, în cadrul Expoziţiei Aeronautice de la Paris, compania indoneziană IPTN şi cea spaniolă CASA şi-au anunţat intenţia de a crea un nou avion de transport  în cadrul unui proiect comun cunoscut  ca Airtech.  Proiectul CN 235 a avut ca ţintă piaţa avioanelor de linie regiomale, dar când aeronava a fost gata in septembrie  1983 a fost imediat clar că  desingul său poate sta fără probleme la baza unui excelent avion  mic de transport militar.
       Întra-devar, avionul CN 235 s-a dovedit a nu fi foarte popular în rândul companiilor de linie, dar a impresionat un numar mare de clienţi militari ca aparat de transport  solid cu performanţe bune de utilizare a pistelor de decolare/aterizare prost amenjate. Denumit mai târziu CN-235, când proiectul a  intrat mai mult în responsabilitatea  CASA, aparatul CN-235 a fost construit şi în variante speciale pentru aplicatii militare şi cvasi-militare.
Forţele  Aeriene Spaniole sunt de departe cel mai mare operator  dw avioane
 C-295 lucru de înţeles dacă avem în vedere originile spaniole.Cu toate acestea aeronava C-295 
este la rândul ei un superb avion de transport, iar unii analişti consideră că deaceea  
ar fi fost preferat de US Army în compeţia JCA.
      
  
  Având în vedere popularitatea  şi calităţile evidente  ale avionului CN-235, compania CASA, devenită mai târziu EADS CASA şi, începând cu primăvara anului 2009 , Airbus Militry, a dezvoltat o variantă mai lungă  a aeronavei de bază, sub denumirea C-295. La rândul ei şi aceasta a fost dezvoltată pentru misiuni speciale, dar a fost construită şi ca avion de transport  cu capacitate crescută.
   Ca şi în cazul avionului CN 235 EADS CASA a dezvoltat o variantă pentru patrulare maritimă / antisubmarin a aparatului C- 295 cunoscut[ ca  C- 295 MPA sau C-295 Persuader. Sistemele avionice de misiune ale aeronavei se bazează pe  Sistemul Tactic Complet Integrat dezvoltat de EADS CASA  care  include ca standard  senzori pentru un radar de supraveghere  şi senzori infraroşu/ electro optici montaţi în turelă.Sistemul poate fi paletizat  pentru a pute fi demontat uşor, permiţând avionului realocarea rapidă pentru misiuni de transport. Opţiunile personalizate includ identificarea prieten-inamic, canal de transmitere a datelor, echopament pentru spionaj electronic-Elint/ măsuri de sprijin electronic , posibilitatea de a transporta balize sonar şi detectoare de anomalii magnetice.
       Incidente  Deşi în prezent este un avion  bine primit în serviciul polonez, aeronava C-295 a fost subiectul unui accident tragic care a avut loc în apropiere de Miroslawiec pe 23 ianuarie 2008. Investigaţiile efectuate în urma tragediei au dus la trecerea în rezervă  a cinci persoane  şi cu aceasta ocazie  au fost revizuite şi procedurile  de operare. Totodată Slovenia şi-a pirdut încrederea în avion şi a anulat comandă pe care o facuse.
Rol Transport aerian / patrulare maritimă
Producător EADS CASA
Primul zbor 28 noiembrie 1997
Introducere 2001
Stare În serviciu activ
Utilizatorii primare   Forţele aeriene Spaniole
  Foertele aeriene Braziliene
  Foertele aeriene Poloneze

Produs 1997-prezent
Numărul de construit 78
Dezvoltat de CASA CN-235
     
               

Specificatii C-295

Caracteristici generale
  • Echipaj: Două
  • Capacitate: 71 trupe
  • Sarcina utilă : 9.250 kg (20,392 lbs)
  • Lungime: 24.50 m (80 ft 3 in)
  • Anvergura : 25.81 m (84 ft 8 in)
  • Înălţime: 8.60 m (28 ft 3 in)
  • Wing zona: 59 m² (634.8 ft ²)
  • Greutate încărcat: 9.250 kg (20,392 lbs)
  • Max. greutate la decolare : 23.200 kg (51,146 lbs)
  • Motopropulsor : 2 × Pratt & Whitney Canada PW127G Hamilton standard 586-F (şase lamele), 1.972 kW (2645 CP), fiecare
Performanţă
  • Viteza maxima : 576 km / h (311 noduri, 358 mph)
  • Viteza de croaziera : 480 km / h (260 noduri, 300 mph)
  • Gama : 4.300 km (2,600 mi) 2300 INM; (cu 4550 kg (10.000 lb), sarcina utila)
  • Gama completă cu sarcina utila: 1,333 km (828 mi; 720 INM)
  • Gama bac: 5,220 km (3,240 mi; 2820 INM)
  • Plafon de serviciu : 7620 m (25.000 ft)
  • Fond la decolare: 670 m (2.200 ft)
  • Termen de aterizare: 320 m (1050 ft)