Translate

sâmbătă, 17 martie 2012

Elicopterul Mil Mi - 14 "Haze"

Varianta navală
Dezvoltat pentru a contracara ameninţarea submarinelor nucleare, elicopterul  MI-14 a moştenit fuselajul şi sistemul  rotorului de la aparatul M-18. Succesul în misiunile antisubmarin a dus în scurt timp  la apariţia variantelor  de căutare şi salvare şi dragare de mine.

            Coca elicopterului "Haze" permitea operarea de pe mări cu valuri de 3-4 grade
         
             Aviaţia Marinei Sovietice AVMF (Aviatsiza Voenno Morskogo Flota)  a favorizat folosirea elicopterelor  în faţa aparatelor cu aripi fixe în misiunile submarin desfăşurate în apele de coastă  şi a început să utilizeze elicopterul  MI- 4PL  în astfel de roluri începând cu 1956. Proiectele preliminare pentru un înlocuitor  au fost derivate din aparatul MI-8 şi au început în 1959, iar programul de dezvoltare la scară mare au urmat primului test de zbor care a avut loc cu prototipul V-8A în19692. Elicopterul V-14 care a rezultat a fost propulsat de două motoare turboreactoare cu turbină liberă Isotov TV3-117MT pregătite pentru mediu marin  şi care dezvolta 2.222 CP (1.660 KW)- ele fiind luate cu tot cu sistem de transmisie de la varianta 
Kamov Ka-PL
Mi-24 iar elicopterul transporta echipamentul operaţional care se baza pe cel al aparatului Kamov Ka-PL.  Afost încorporat un tren de aterizare escamotabil, iar fuselajul de tip semimonococă construit  în întregime din metal permitea aparatului să plutească pe coca asemanătoare cu cea a unui vapor, dacă se întâmpla ca motorul să se defecteze sau în timpul operaţiunilor amfibii. Când opera pe apă, flotabilitatea suplimentară  era asigurată de dispozitivele gonflabile montate în interiorul flotoarelor  de pe fiecare parte  a fuselajului spate. Adoptat de la aparatul Mi-8, motorul principal cu cinci pale, construit în întregime din metal , era prevăzut cu cu dispozitive electrice de dejivrare  pentru siguranţă crescută. Lucru nobişnuit pentru un elicopter, pilotul avea la dispoziţie un sistem de avertizare în cabină o voce feminină  înregistrată   anunţâmd problemele tehnise sau dacă se zbura la altitudini periculoase.                                            
 Mi-8
 Compartimentul din fuselaj pentru armament putea transporta, de exemplu opt încărcături  de adâncime PLAB- 250-120 Lastochkade de250kg sau o singură torpilă ghidată : teribila armă APR-2 Orlan  de 575 kg a fost introdusă în serviciu AVMF  la începutul anilor 1980 , în timp ce torpilele cu sistem de detecţie AT-1 şi AT- 2 erau şi ele disponibile.În general, operraţiunile antisubmarin erau desfăşurate de două elicoptere ; o "variantă de detecţie" care transpotau senzori imersabili ai sonarelor pentru detecţia subacvatică de lungă durată , în timp ce varianta de "atac transporta" cantitatea maxima de armament , care ajungea la 2000 kg.
video

Elicopterul Mil dragor de mine
MI-14 "Haze- B"

O variantă de luptă în potriva minelor, echipată pentru detecţie şi curăţarea de mine a apelor, afost dezvoltată în anul 1973 . Elicopterul MI-14 BT "Haze- B" care a rezultat a fost capabil să tracteze o serie de sisteme antimină  montate pe plute , dar şi bărci de salvare şi ambarcaţiuni de asalt. Dragarea precisă a minelor era făcută cu ajutorul unui pilot automat  SAU-14 , după ce sistemul tractat  de detecţie era ridicat de un vas dragor  care îsoţea elicopterul. O serie de ferestre suplimentare montate în fuselaj permiteau operatorului sistemului antimine să monitorizeze sistemul de dragare. Tacticile elicopterelor MI-14BT au implicat în primul rând curăţarea de mine a rutelor de navigaţie a navelor de luptă , pentru ca apoi să supravegheze întreaga zona pentru protejarea acestor coridoare. Îm afară de ferestrele suplimentare  aparatul MI- 14BT poate fi desebit faţă de varianta antisubmarin prin faptul ca nu are sistemul de detectare a anomaliilor magnetice  montat în fuselajul spate.       E licopterul MI- 14BT  a intrat în serviciul AVMF în 1979, iar câteva exemplare au fost exportate.
     Dezvoltarea unei variante de căutare şi salvare  a fost începută  în 1970, iar prototipul MI-14 PS"Haze C"  a fost convertit pentru a  deveni  o primă variantă  pentru acest tip de misiune.Transportând în plus un operator / scafandru ăentru căutare şi salvare, un troliu escamotabil, un un coş pentru 3 persoane şi un reflector , elicopterul MI-14 PS a intrat în serviciu în 1979, trei exemplare fiind livrate Poloniei în afara de cele 25 primite de Uniunea Sovietică . Aparatul MI -14 PS  este capabil sa transporte în cabină şase barci de salvare şi până la 19 supravieţuitori şi mai poate tracta  şi alte bărci..
Elicopterul "Haze" şi utilizarea civilă 
După încetarea Războiului Rece, toţi operatori din fostul Pact de la Varşovia au decis sa reducă flota de aparate de zbor.
       Mulţi planificare iniţial variante civile, elicopterul MI-14GP care trebuia să fie un aparat de uz general pentru transport mărfuri  şi MI-14 P  care fusese gândit pentru transportul a 24 de pasageri. Întrcât multe aparate militare fusesăre  recent scoase di uz , multe elicoptere MI-14 au fost golite de echipamentul militarli folosite pentru transport.
Elicopterul de stingere a incendiilor 
Un număr de companii oferă în prezent exemplare MI-14 recondiţionate echipate la standardul MI-14PTh care este un elicopter amfibiu pentru stingerea incendiilor.

Mi-14

Rol Anti-submarin elicopter
Producător Mil Moscova Elicopter Plant
Primul zbor Septembrie 1969
Introducere 1975
Stare Activă de serviciu
Utilizatorii primare Sovietic Naval Aviaţiei
Rusă Naval Aviaţiei
Libian Air Force
Numărul de construit 230
Dezvoltat de Mil Mi-8

 Caracteristici generale
  • Echipaj: 4
  • Lungime: 18.38 m (60 ft 3 in)
  • Diametru rotor: 21.29 m (69 ft 10 in)
  • Înălţime: 6.93 m (22 ft 9 in)
  • Zona de disc: 356 m² (3832 ft ²)
  • Greutate gol : 11,750 kg (25,900 lb)
  • Max. greutate la decolare : 14,000 kg (30,865 lb)
  • Motopropulsor : 2 × Klimov TV3 -117MT turboshaft , 1,454 kW (1950 SHP), fiecare
Performanţă
  • Viteza maxima : 230 km / h (124 kt)
  • Gama bac : 1,135 km (705 mi)
  • Plafon de serviciu : 3.500 m (11500 ft)
  • Endurance cu combustibil max: 5 h 56 min
Armament
  • torpile , bombe de adâncime

Operatori


Până în 1991, aproximativ 230 de aparate au fost livrate,  către mulţi aliaţi sovietici, inclusiv Bulgaria , Cuba , Germania de Est , Coreea de Nord , Libia , Polonia , Siria şi Iugoslavia .

  operatorilor actuali

Bulgaria
  • Marina bulgară (7)
Cuba
  • Cubanez Air Force (4)
Etiopia
  • Air Force etiopian (2)
Georgia
  • Air Force Georgian (2)
Libia
  • Air Force libian (12)
Libia Anti-Gaddafi forţelor
  • Forţele Aeriene gratuit libian
Coreea de Nord
  • Coreea de Nord Air Force (10)
Polonia
  • Marina poloneză (17) 
România
  • Marinei Române
Rusia
  • Rusă Naval Aviaţie (9)
Siria
  • Sirian Naval Aviaţie (11)
Ucraina
  • Ucraineană Naval Aviaţie (5)

  foştii operatori

Germania de Est
  • Volksmarine - au trecut pe la statele succesoare.
Germania
  • Marina germană - Ex-Volksmarine aeronave.
Uniunea Sovietică
  • Sovietic Air Force - au trecut toate elicopterele de la statele succesoare - Rusia şi Ucraina.
  • Sovietic Naval Aviaţie -
Iugoslavia
  • Iugoslavă Air Force - 4

2 comentarii:

  1. Foarte interesant acest post...

    RăspundețiȘtergere
  2. Un elicopter care a fost destul de bun pentru vremea lui si care mai poate fi utiliztat si azi pentru misiuni utilitare

    RăspundețiȘtergere