Translate

miercuri, 16 mai 2012

Avionul English Electric Lightning

 
              Conceput într-o epocă în care viitorul avioanelor de interceptare pilotate era incert , Lightning a devenit un excelent aparat de interceptare care a asigurat apărarea insulelor britanice  timp de mai bine de un sfert de secol. Potenţialul său maxim ca avion de vânătoare nu a fost niciodată atins, dar performanţele ulterioare i-au asigurat un loc special în inimile piloţilor şi ale spectatorilor.


                Probabil cel mai cunoscut avion de vânătoare al RAF de după război, English Electric Lightning a fost iubit de piloţi şi admirat de public pentru performanţele sale extraordinare şi, poate, şi pentru imaginea sa plină de strălucire. La intrarea în serviciu, Lightning a marcat un pas important înainte pentru Royal  Air Force, iar escadrilele de avioane de vânătoare au trecut direct  de la aparatele Hawker Hunters mici, plicticoase, subsonice şi înarmate cu tunuri, la avioane Lightning argintii, înarmate cu rachete care atingeau viteze supersonice Mach 2.


                         Rolul avionului Lightning  a fost acela de a intercepta şi îndepărta
                                                  din insulele britanice  orice intrus inamic.           
           
               Un aspect foarte important era acela că avioanele Lightning avea un sistem de atac foarte sofisticat, care a permis piloţilor să direcţioneze aparatele în poziţii perfecte pentru lansarea rachetelor  aer-aer către inamic, prin sipla operaţiune de menţinere a unui punct de ghidare  în centrul ecranului radarului.
              În afară de rolul- cheie jucat în apărarea spaţiului  aerian al Marii Britanii, pentru o bună perioadă de timp pe durata  Războiului Rece, două escadrile de aparate Ligtning din dotarea RAF, detaşate în Germania Federală, au asigurat o forţă de interceptare  rapidă pentru menţinerea întegrităţii zonei nordice din această ţară. Escadrilele RAF Lightning  au protejat şi forţele britanice  din Cipru şi Singapore. Aparatele Lightning au beneficia de comenzi  importante pentru export, mai ales din partea Arabiei Saudite, obţinând comenzile la export de care Marea Britanie avea atâta nevoie şi ajutând compania producătoare (ABAC aşa cum se numea atunci) să devină un jucător important, în exportul de echipament militar.
               Conceput pentru rolul de apărare a unor obiective strict limitate împotriva  avioanelor de bombardament supersonice de mare înălţime care puteau ataca Marea Britanie , Lightning a fost mereu dezavantajat de limitele sale de proiectare . Limitări şi mai mari au fost impuse de sincronizarea programului de producţie. Aparatul Lightning a apărut la jumătatea anilor 1950 , o perioadă în care se anticipa ca multe modele de avioane de vânătoare pilotate de oameni  să fie înlocuite de rachete. Dezvoltarea avionului de vânătoare a fost finalizată numai pentru că proiectul era "mult prea avansat pentru a fi anulat" şi pentru că s-a acceptat fără entuziasm faptul că " în perioada de interimat" poate fi nevoie de un avion avansat de interceptare, pilotat de om. Previziunile  unanime erau că Lightning va avea numai o perioadă scurtă de operare, astfel că acesta nu a fost niciodată dezvoltat complet, iar limitările fundamentale ale apartatului nu au fost niciodată remediate corespunzător.


                   Chiar şi în anii 1970, când exista pericolul avioanelor care zburau la joasă înălţime, performanţele extraordinare ale aparatului Lightning, precum şi agilitatea sa, l-au făcut un oponent demn de luat în seamă, în pofida razei de acţiune foarte limitate, a duratei de zbor reduse şi a armamentului din dotare. Echipamentele sofisticate montate în cabina avionului au facut ca numai cei mai buni piloţi să fie aleşi să zboare în escadrilele de Lightning; de aceea, acestea au rămas o forţă de elită până la scoaterea definitivă din serviciu , în 1988.
                   În prezent, Lightning este considerat unul dintre cele mai bune avioane din toate timpurile, singurul avion britanic de vânătoare care a atins viteza Mach 2, proiectat şi produs în întregime în Marea Britanie

English Electric Lightning
Lightning  
Rol Interceptor
 Produs în

Regatul Unit
Producător English Electric
British Aircraft Corporation
Primul zbor 04 august 1954 (P.1A)
04 aprilie 1957
Introducere Decembrie 1959
 Retras 1988 (RAF)
Utilizatori primari Royal Air Force
Kuweit Air Force
Arabia Royal Air Force
Numărul    construit 337 (inclusiv prototipuri)

Caracteristici generale

 
  • Echipaj: 1
  • Lungime: 55 ft 3 în  (16,8 m)
  • Anvergura : 34 ft 10  (10,6 m)
  • Înălţime: 19 ft 7, (5.97 m)
  • Wing zona: 474.5 ft  (44.08 m²)
  • Greutate gol : 31,068 lb (14,092 kg)
  • Max. greutate la decolare : 45,750 lb (20,752 kg)
  • Motopropulsor : 2 × Rolls-Royce Avon 301R  turboreactoarele
    • Împingere uscat: 12,530 livre (55.74 kN) fiecare
    • Tracţiunea cu postcombustie : 16.000 livre  (71.17 kN) fiecare
Performanţă
  • Viteza maximă : Mach 2.0 (1,300 mph, 2100 kilometri pe oră), la 36000 ft 700 KIAS la altitudini mai joase
  • Gama : 850 mi  (1,370 km), raza de interceptare Supersonic: 155 mi  (250 km)
  • Gama bac : 920 mile (800 NM ,  1,660 km) 1270 mile (1.100 Nm, 2,040 km), cu tancuri de feribot
  • Plafon de serviciu : 54000 ft (16000 m), plafonul zoom> 70000 ft
  • Rata de urcare : 20.000 ft / min  (100 m / s)
  • Wing de încărcare : 76 lb / ft ²  (370 kg / m²)
  • Tracţiune / greutate : 0,78
Armament
  • Guns: 2 × 30 mm (1.18 in) tunuri Aden
  • Hardpoints : 2 ×arachete aer-aer montate sub fuzelaj,  
    • Rachete: 2 De Havilland Firestreak sau 2 × Hawker Siddeley Red Top 
     
       Sursa Wikipedia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu