Translate

vineri, 27 iulie 2012

Hawker Hurricane

             Eclipsat fiind de avionul Spitfire, Hurricane a fost mai lent, mai puţin manevrabil şi cu jumătate de generaţie mai vechi în ceea ce priveşte tehnologia folosită. Ceea ce a contat a fost faptul că a fost disponibil în număr mare şi că a putut să fie adaptat pentru mai multe tipuri de misiuni. În ceea ce priveşte numai victoriile asupra avioanelor inamice, el este, indiscutabil, avionul britanic  de vânătoare  cu cele mai multe reuşite. 
           
                   
             
               Cu patru luni înainte de apariţia avionului Spitfire, prototipul Hwker  F36-34 a zburat pentru prima dată pe 6 noiembrie 1935. În mai puţin de o lună de la acest prim zbor s-a reuşit atingerea unei viteze de 482 Km/h. La momentul începerii războiulu, în septembrie1939, erau finalizate 497 de exemplare din acest avion, şi care era primul monoplan de vânătoare al RAF.
              Trimise în Franţa pentru a sprijini Forţa Expediţionară Britanică, avioanele Hurricane MK1 au suferit pierderi foarte mari, dar, cu toate acestea, au distrus un număr suficient de aeronave inamice pentru a deveni cel mai de succes avion de vânătoare britanic construit vreodată.

           După 1945 cele mai multe avioane Hurricane au ajuns pur şi simplu la fier vechi. Devenite îmbătrânite în comparaţie cu ultimile aparate Spitfire, utilitatea lor în cadrul RAF de după război a fost limitată. Din acest motiv, numai câteva au supraviţuit şi numai foarte puţine exemplare sunt în prezent apte de zbor.
   
                Rafinat prin echiparea cu o elice Rotol cu pas variabil şi cu înveliş din metal pe aripi, avionul Hurricane a intrat în acţiune în timpul verii anului 1940. El a fost disponibil într-un număr mai mare decăt aparatele Spitfire şi, datorită construcţiei mai simple, a fost mai bine echipat pentru a face faţă avariilor cauzate de avioanele de vânătoare ale Luftwaffe. Mult mai docil şi mult mai iertător cu piloţii începători, Hurricane  a fost mai puţin dificil de pilotat în condiţiile meteorologice dificile şi, de aceea, a fost mai bine adaptat operaţiunilor pe timp de noapte .
             S-a spus că avioanele Hurricane au servit pe mai multe teatre de operaţiuni decât orice alt aparat de luptă, de pe Frontul de Est până în nordul Africii, Irak şi Orientul Îndepărtat. Deoarece avioanele Spitfire erau folosite în operaţiuni de pe bazele din Insulele Britanice, aeronavele Hurricane au fost cele care au asigurat acoperirea aeriană şi sprijinul pentru trupele de la sol în celelalte teatre de operaţiuni.
             Aceste avioane au echipat atât unităţile RAF de peste hotare cât şi pe cele ale Aliaţilor. peste 2.800 de aparate au fost transportate în Rusia direct din Marea Britanie; altele au venit din Canada şi dion stocurile RAF din Orientul Mijlociu. După Rusia, forţele Aeriene Indiene au primit cel mai mare lot de avioane Hurricane, peste 200 ajungând pe peninsulă în 1943.
                Cu toate că le lipsea potenţialul de dezvoltare al avionului Spitfire, aparatele Huricane au fost modernizate progresiv pentru a profita de îmbunătăţirile aduse motorului în cererea de a îndeplini noi roluri. Mk II a introdus tracţiunea Merlin XX  cu un sistem de supra alimentare în două trepte şi, în subvariantele succesive, armamentul mai greu. Multe dintre modificările ulterioare au ajutat la rafinarea desingului pentru rolul de avion de atac la sol care a crescut în importanţă  pe măsură ce slăbiciunile avionului Hurricane ca aparat de interceptare au devenit evidente când a trebuit să facă faţă aeronavelor germane mult mai moderne.
Armament
                  Varianta Mk IIB, echipată cu nu mai puţin de 12 mitraliere, a fost primul Hurricane care transporta bombe şi  şi-a câştigat porecla  de "Hurribomber". Alături de alte avioane de vânătoare britanice, Mk IIC a fost echipat cu tunul de 20 mm iar Mk IID a fost dotat cu o pereche de tunuri Vickers "S" de calibru de 40 mm, ideal pentru misiunile antitanc.
                   Alte arme importante asociate cu avionul Hurricane  au fost proiectilele-rachetă. Acestea au apărut pe Mk IV, un avion de atac la sol, capabil să aibă sub aripi mai multe puncte de acroşare diferite, inclusiv un tun de 40 mm sub o aşa numită aripă "universală". Cele mai multe dintre aceste avioane au servit pe teatrele de operaţiuni din Marea Mediterană, China, Birmania şi India.
                 Alte roluri asumate în mai mică măsură de avioanele Hurricane modificate corespunzător au fost operaţiunile de infiltrare , avion de vânătoare pe timp de noapte şi cele de recunoaştere tactică, atât ăn Insulele Britanice cât şi peste hotare. Rozal Navy, căreia îi lipseau avioanele de vânătoare proiectate special, a fost forţată să adapteze atât aparatele Hurricane cât şi Spitfire pebtru a putea fi utilizate la bordul portavioanelor, mai ales pentru misiune de escortă a convoaielor. Niciunul  dintre cele două nu a fost potrivit cu adevărat, dar varianta Sea Hurricane  s-a dovedit mult mai robustă decât fragilul Spitfire.
                   După încetarea ostilităţilor, avioanele Hurricane şi-au găsit noi clienţi la export, inclusiv Portugalia, Irlanda şi Iranul. Pentru forţele iraniene , a fost dezvoltată o variantă unică cu două locuri pentru antrenament. Între timp , RAF a retras repede restul de aparate Hurricane din serviciul din prima linie după anul 1940.


Salvatorul Marii Britanii 
Hurricane a fost avionul necesar la momentul oportun, pilotat de pilotii potriviti, fiind principalul artizan al  salvării Marii Britanii în anul 1940. Nimeni nu poate nega caracteristicile excelente ale aparatului Supermarine Spitfire şi nici faptul că a fost unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare din al Doilea Război Mondial.. Cu toate acestea , deşi avionul Hurricane poate părea învechit în comparaţie cu alte aparate, simplitatea conceptului său şi a operării au dat rezultate- a fost trimis în orice zonă în care exista pericolul de răspândire a flagelului nazist care, în primii trei ani de lupte, ameninţa să înghită statele Aliate unul după altul.
                     Zburând nu numai în Bătălia pentru Anglia ci şi Franţa, Norvgia , Orientul Mijlociu, campaniile din Balcani, Malta, El Alamein, Singapore şi până la Capul Nord, avionul Hurricane- care deseori a ajuns pe front cu doi ani înainte de primele Spitfire- afost capabil să aducă o contribuţie unică la victoria finală. În momentul în care s-a făcut analiza finală ,s-a arătat că avioanele Hurricane distruseseră, cu o marjă foarte mare, mai multe aeronave inamice în luptele aeriene decât oricare alt avion de vânătoare  Aliat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi că , de fapt , mai multe decât toate celelalte avioane britanice la un loc. 
    

Hurricane.r4118.arp.jpg
Hawker Hurricane Mk. I
Tip Avion de vânătoare
Țară de origine Marea Britanie
Constructor Hawker Aircraft
Gloster Aircraft Company
Canadian Car and Foundry
Austin Motor Company
Proiectat de Sydney Camm
Zbor inaugural 6 noiembrie 1935
Produs 1937 - 1944
Introducere 1937
Stare retras din uz
Beneficiar principal Royal Air Force
Royal Canadian Air Force


Bucăți fabricate 14,533

                    Caracteristici (Hurricane Mk.IIC)

 

Caracteristici generale
  • Echipaj: 1
  • Lungime: 32 ft 3 în (9.84 m)
  • Anvergura : 40 ft 0 în (12.19 m)
  • Înălţime: 13 ft la 1 ½ (4,0 m)
  • Wing zona: 257.5 ft ² (23.92 m²)
  • Greutate gol : 5745 lb (2,605 kg)
  • Greutate încărcat: 7,670 lb (3,480 kg)
  • Max. greutate la decolare : 8710 lb (3,950 kg)
  • Motopropulsor : 1 × Rolls-Royce Merlin XX răcit cu lichid V-12, 1185 CP (883 kW) la 21,000 ft (6,400 m)
Performanţă
  • Viteza maxima : 340 mph (547 km / h) de la 21,000 ft (6,400 m),
  • Gama : 600 km (965 km)
  • Plafon de serviciu : 36,000 ft (10,970 m)
  • Rata de urcare : 2780 ft / min (14,1 m / s)
  • Wing de încărcare : 29.8 lb / ft ² (121.9 kg / m²)
  • Putere / masa : 0,15 CP / lb (0,25 kW / kg)
Armament
  • Guns: 4 × 20 mm (0.79 in) Hispano MK II tunuri
  • Bombe: 2 × 250 sau 500 lb (110 sau 230 kg) bombe 
Sursa Wikipedia

duminică, 15 iulie 2012

Bell 205/H-1 Iroquois

               În timpul Războiului din Vietnam Elicopterul UH-1 a devenit celebru ca un excelent aparat pentru  misiunile de transport a trupelor, evacuarea răniţilor şi sprijin aerian apropiat
               
                De la izbucnirea Războiului în Vietnam, aparatul UH-1 Huey a devenit cel mai cunoscut elicopter din lume, pentru foarte mulţi el fiind simbolul suprem al acestui conflict. El va zbura şi în secolul al 21-lea transportând trupe şi aprovizionând armatele.

                     
               După succesul elicopterului Model204 , compania Bell a propus US Army la începutul anului 1960 un aparat Model 205 îmbunătăţit. În iunie 1960 s-a semnat un contract care a menţionat fabricarea  a 7 aeronave YUH-ID pentru evaluare. Ele au păstrat motorul turboreactor cu turbină liberă Lycoming T53-L-11 de la predecesor, dar diferenţa faţă de Model 204 consta în folosirea unui rotor principal cu  diametrul mai mare şi un fuselaj mai lung, care putea transporta doi piloţi şi 12-14 soldaţi sau şase tărgi şi un asistent medical sau 1.814Kg de mărfuri. În plus, varianta Model 205 avea o capacitate crescută de transport combustibil şi s-au mai făcutpregătiri pentru adăugarea unui rezervor auxiliar. Primul prototip a zburat în august 1961, apoi, apoi elicopterul a fost comandat pentru a intra în producţie  pentru US Army cu denumirea de UH-1D. Primul exemplar a intrat în serviciu în august 1963. Au fost construite 2.008 exenplare de UH-1D,  ele fiind urmate de varianta asemănătoare în linii mari UH-1H, ea diferind prin folosirea motorului turboreactor cu turbină liberă T53-L-13 care dezvoltă 1400CP(1.044KW). Producţia acestei variante s-a încheiat în 1986.

             
                Au mai fost asamblate un număr de alte variante din elicopterul 205, inclusiv trei conversii EH-1H pentru misiuni de lansare contramăsuri electronice şi 220 de exemplare de UH-1V pentru misiuni de evacuare a răniţilor /salvare. USAF a primit şi 30 de exemplare din varianta UH-1H destinate operaţiunilor de salvare. US Army a achiziţionat 3.573 de exemplare din varianta UH-1H.
            Huey în luptă
                
                      Elicopterul UH-1 şi-a făcut debutul în luptă în Vietnam, când a fost folosit în misiuni de sprijin aerian pentru aparatul H-21 Shawnee. Variantelor iniţiale reprezentate de Model 204 având fuselaj scurt s-au adăugat în scurt timp  aparatele UH-1D/H , ele devenind repede cele mai numeroase elicoptere din această campanie.
                      În timp ce primele variante timpurii de elicopter Huey erau folosite din ce în ce mai mult ca aparate de luptă, varianta UH-1D/H a devenit principalul Elicopter pentru misiunile de asalt aerian, în mod normal fiind transportaţi 10 soldaţi. Cu toate acestea, aparatul Huey  a excelat cu adevărat în rolul de evacuare a răniţilor. Puţine lşupte s-au desfăţurat în afara razei de acţiune a aparatelor cu aripi rotative şi deacea procentajul soldaţilor americani care au supravieţuit în urma rănilor căpătate în confruntările cu vietnamezii a fost mai mare decăt în toate celelalte războaie. Aceasta deoarece elicopterele  Huey, au fost capabile să evacueze foarte rapid soldaţii răniţi la spitalele de campanie.

                         
                  Peste 2.500 de elicoptere UH-1 au fost pierdute din diferite cauze în timpul Războiului din Vietnam, multe dintre ele fiind construite în variantele UH-1D-H. După încheierea conflictului cele mai multe aparate care au supravieţuit au fost redirecţionate cître posibilele câmpuri de bătălie ale Războiului Rece din Germania şi Coreea, unde sosirea  lor au crescut numărul batalioanelor de asalt aerian din cadrul US Army.
Sikorsky UH-60 Black Hawk
                 Începând cu 1979 elicopterele UH-1H au fost înlocuite în misiuni de transport al trupelor de asalt din cadrul US Army de aparatele Sikorsky UH-60 Black Hawk dar un număr mare a rămas în serviciu îndeplinind roluri secundare şi acţionând în cadrul unităţilor din Garda Naţională (National Guard)  Altele au fost disponibile pentru export sau transferate ca parte a ajutorului militar american, mai ales în ţări din America Latină. Aparatele Huey au fost implicate înre-un număr mare de conflicte după Vietnam, atât alături de forţele armate americane cât şi ale altor state. Începând cu anii 1970,  Agenţia de Luptă Împotriva Drogurilor US DEA  (Drug Enforcement Agency ) a folosit aparatele UH-1 pentru a lupta împotriva traficanţilor de droguri din America de Sud.Elicopterele Huey au luat parte la Războiul din Golf din 1991 , aparatele UH-1H, variantele V fiind utilizate în misiuni de transport şi evacuare a răniţilor.
                    UH-1H/V din cadrul US Army au fost supuse unui important program de modernizare la începutul anilor 1980, pentru a asigura sistemele electronice  îmbunătăţite sub forma unei noi staţii radioUHF, echipament pentru măsurarea distanţei - DME (Distance  Measuring  Equipment), sistem Doppler pentru navigaţie şi altimetru radar. S-a mai adăugat un sistem de atenuare a căldurii la sistemul de evacuare, în timp ce sistemele electronice defensive ce constau dintr-un  receptor de avertizare radar plus contramăsuri în infraroşu eru disponibile opţional. Alte îmbunătăţiri au fost : un rezervor cu combustibil cu ventilaţie cu circuit închis, un sistem de alimentare cu combustibil auxiliar rezisten la impact, o cabină compatibilă cu sistemul de vedere pe timp de noapte şi o îmbunătăţire a sistemului dinamic.În 1989 un elicopter a zburat pentru prima dată având noile pale de rotor compozite, ele fiind apoi folosite la întreaga flotă de aparate. 
                Pe măsură ce au fost livrate tot mai multe elicoptere  Black Hawk, numărul aeronavelor Huey au început să scadă treptat  şi până în 2009 mai erau în cadrul US Army 160 de exemplare din variantele UH-1H/V.  În principal, ele au fost alocate misiunilor de evacuare a răniţilor, testare şi pentru sprijin aerian apropiat. Deşi în prezent elicopterele care au rămas sunt în curs de a fi înlocuite de aparatele Eurocopter UH-72A Lakota, se aşteaptă ca ultimul Huey să zboare în cadrul US Army până în 2015.
  
                                    

Rol Elicopter multifuncţional 
Producător Bell Helicopter Textron
Primul zbor 22 octombrie 1956
Introducere 1959
Stare Producţia finalizat
Produs 1956-1980
Dezvoltat de UH-1 Iroquois
Variante Bell 212
Bell 214
Panha Shabaviz 2-75

                                          Operatori

operatori civili

 Canada
  • Great Slave Helicopters
  • Heli-North Aviation
 Bolivia
  • Bolivian National Police
  • Aeroavia
 Colombia
  • Helicol Colombia
 Mexico
  • Air America helicopters were formerly registered with XW registration.
 New Zealand
  • Helipro
 Sweden
  • Osterman Helicopter AB
 Switzerland
  • Heliswiss
 United States
  • Clear Creek Copters
  • Helipro Completions
  • Rotorcraft Support
  • San Joaquin Helicopters
  • WorldWind Helicopters

Operatori guvernamentali


California Department of Forestry "Super Huey", formerly an EH-1H, assigned to the Bieber Helitack crew, takes off from the Mojave Airport
 United States
  • California Department of Forestry
  • NASA
  • United States Border Patrol
  • United States Forest Service
  • Washington State Department of Natural Resources

Operatori stingerea incendiilor

 Italy
  • Vigili del Fuoco
 United States
  • Orange County Fire Authority
  • Sacramento Metropolitan Fire District
  • Kern County Fire Department
  • Florida Division of Forestry
  • California Department of Forestry and Fire Protection
  • San Diego County Sheriff's Department ASTREA unit in cooperation with Calfire (ASTREA flies two 205A1++ Fire/Rescue helicopters carrying CalFire helitack crews)

Medical operators

 United States
  • Dare County EMS
 Iran
  • Red Crescent Society of the Islamic Republic of Iran

Police operators

 Brazil
  • Brazilian Federal Police
  • Civil Police of Rio de Janeiro State
  • Military Police of Rio de Janeiro State
 Mexico
  • Federal Preventive Police
 Philippines
  • Philippine National Police
 Thailand
  • Royal Thai Police
 United States
  • United States Border Patrol
  • Las Vegas Metropolitan Police Department
  • Monroe County Sheriff's Office
  • San Bernardino County Sheriff's Department
  • Seminole County Sheriff's Office
  • Ventura County Sheriff's Department

 

Caracteristici (205)



 

  • Echipaj: 1-2
  • Capacitate: 3.000 lb (1,360 kg), inclusiv până la 8-9 pasageri, mărfuri sau echivalent
  • Lungime: 41 ft 8 in (12.69 m)
  • Diametrul rotor: 48 ft 0 în (14.63 m)
  • Înălţime: 14 ft 7 în (4.5 m)
  • Zona de disc: 1808 ft ² (168.0 mp)
  • Greutate gol : 4600 lb (2,085 kg)
  • Greutate încărcat: lb (kg)
  • Sarcina utilă: lb (kg)
  • Max. greutate la decolare : 9.500 lb (4,310 kg)
  • Motopropulsor : 1 × Lycoming T53 -L-11A turbocilindre , 1100 SHP (820 kW)
Performanţă
  • Viteza maximă : 120 noduri (135 mph, 220 km / h)
  • Viteza de croaziera : 111 noduri (125 mph, 205 km / h)
  • Viteza de stand : noduri (mph, km / h)
  • Gama : 300 nm (mi, 533 km)
  • Plafon de serviciu : 19,390 ft (5,910 m)
  • Rata de urcare : 1755 ft / min (8,9 m / s)
  • Disc de încărcare : lb / ft ² (kg / m²)
  • Putere / masa : HP / lb (W / kg)

Sursa Wikipedia

sâmbătă, 7 iulie 2012

Bell 204/H-1 Iroquois

            Războiul din Vietnam a creeat din UH-1 Huey o legendă şi, pentru cei mai mulţi, aceasta a devenit simbolul conflictului. Denumit oficial Iroquois, H-1 a intrat pentru prima dată în serviciu ca Bell Model 204.
Bell H-13 Sioux
Sikorsky H-19
            În timpul Războiului din Coreea, US Army a avut prima mare oportunitate să evalueze elicopterul în condiţii operaţionale, primul model evaluat fiind Bell H-13 Sioux şi apoi Sikorsky H-19. După ce s-au făcut studii la finalul războiului, US Army a emis o cerinţă pentru un elicopter cu misiunea principală de evacuare a răniţilor, dar care să fie adecvat şi pentru a fi utiluzat ca aparat pentru antrenament. În 1955 , proiectul înaintat de compania Bell a fost declarat câştigătorul competiţiei, fiind comandate trei prototipuri ale modelului 204, cu denumirea  XH-40. Primul exemplar achiziţionat de US Army, aparatul 55-4459, a zburat iniţial pe 22 octombrie 1956, fiind propulsat de motorul turboreactor cu turbină liberă Lycoming XT53-L1 care dezvoltă iniţial 825 CP(615KW) şi care era detarat la 700CP(522KW). Elicopterele XK-40 au fost urmate de şase YH-40 care au fost folosite pentru teste şi încorporau un număr mare de mici modificări , cea mai importantă fiind lungirea fuselajului cu 30,5cm.
Puterea lui UH-1 a permis US Army să dezvolte conceptul de elicopter înarmat cu diferite 
sisteme de armament
Când  a fost comandat, elicopterul HU-1(anume Helicopter Utility 1) şi a fost numit oficial Iroquois pentru a păstra tradiţia US Army  referitoare la denumirea  elicopterelor, folosind  nume sau cuvinte  aparţinând triburilor de amerindieni. Cu toate acestea, pornind  de la denumirea HU-1, s-a  lansat şi porecla "Huey", aceasta fiind mai populară chiar şi după ce denumirea elicopterului a fost schimbată în UH-1, în 1962.
Primele variante Elicopterul HU-1A din producţia iniţială a avut motorul T53-1-1 şi un echipaj format din două persoane plus capacitatea de a transporta şase pasgeri sau două tărgi.El a fost urmat de HU-1B cu palele rotorului principal reproiectate şi o cabină mărită la 7 locuri sau 3 tărgi.
              Alte  variante militare au inclus HU-1E, folosit de United States Marines Corps. Această variantă a încorporat un vinci pentru salvare, frînă pentru rotor şi sisteme electronice speciale şi o turelă TAT-101 montată sub bot pentru  două mitraliere M60 de calibru 7,62 mm
              Modelul 204 B a fost construit intens şi sub licenţă pentru utilizarea civilă şi militară de către compania italiană Agusta, cu denumirea Agusta-Bell AB 204  În afară de utilizarea pentru transportul trupelor şi în misiuni de sprijin înarmat pentru armata italiană, AB 204AS a fost dezvoltat pentru a fi folosit de către Marina Italiană în misiuni antisubmarin. Elicopterul afost echipat cu un radar de căutare , sonar de adâncime şi posibilitatea de a transporta torpile şi rachete antinavale. Unele aparate italiene au avut motoare turboventilatoare  Bristol Siddeley (mai târziu Rolls-Royce) Gnome  cu o putere crescută(1200CP/895KW) în comparaţie cu tracţiunea iniţială Lycoming.
               Compania Fuji din Japonia a produs  şi ea 204 , cu denumirea Fuji Bell 204B-2. Şi această variantă avea un motor mai puternic, deşi era  tot un Lycoming T53, şi o elice anticuplu tractoare.
               Producţia iniţială de Model 204 pentru forţele armate ale Statelor Unite  a totalizat 2.500 de fuselaje.

Huey în război
H-21 Shawnee
                UH-1 şi-a făcut debutul în luptă în Vietnam cănd a fost introdus pentru a sprijini elicopterele H-21 Shawnee.Aparatele H-21 erau echipate cu o singură mitralieră de calibrul 7,62 mm pentru a ţine la respect inamicii de la sol. Cu toate acestea, când Compania de elicoptere de transport tactic utilitar (Utility Transport Helicopter Company) a introdus Huey în 1963 şi a dotat elicopterele sale cu o pereche de mitraliere de calibrul 7,62 mm şi rachete de 70 mm, elicopterul înarmat a devenit în scurt timp un instrument esenţial pe câmpul de luptă. Primele UH-1A nu erau extrem de eficinte şi mobilitatea lor nu era pe măsura tacticilor de gherilă ale Viet Cong

                                                                                                
                 Până în noiembrie 1963 trupele americane au primit elicopterele UH-1B, acestea fiind înarmate cu patru mitraliere M60 şi rachete de avioane cu aripioarele pliabile de calibrul 70mm dispuse în containere  de lansare cu câte şapte rachete. Modificările făcute pe câmpul de luptă mai adaugă o mitralieră M60 montată în spaţiul uşii. Imaginea  acestor elicoptere înarmate care zburau deasupra junglei vietnameze a devenit familiară în emisiunile TV din anii 1960 şi 1970.
                     

                Pe măsură ce războiul se amplifică, elicopterele Huey au apărut în număr din ce în ce mai mare şi cu tot mai multe modificări, inclusiv un reflector pentru operaţiuni pe timp de noapte şi un lansator de grenade XM-5 de calibru 40mm montat în bot. Cu toate acestea, Huey a excelat în misiunile de evacuare a răniţilor. Puţine lupte s-au dat  în afara razei de acţiune a elicopterelor şi, ca urmare a acestei situaţii, proporţiile pierderilor americane care au supravieţuit rănirilor din Vietnam a fost mai mare decât în cazul conflictelor anterioare. Acest lucru s-a datorat  în mare parte elicopterelor Huey care erau capabile să evacueze rapid soldaţii de pe câmpul de luptă către spitale.
                Elicopterele Model 204  au fost implicate într-un număr de alte conflicte şi după Vietnam, Agenţia Americnă de Luptă Antidrog DEA (Drug Enforcement Agency)  folosind primele variante de UH-1 încă din anii 1970 în războiuldus împotriva baronilor narcoticelor din America de Sud. Ca şi aparatele Model 204 din serviciul armatei, şi acestea au fost treptat înlocuite cu model 205 UH-1 şi Sikorsky H-60

204 în serviciul civil
                  Un număr mare de elicoptere 204 au intrat pe piaţa civilă pe măsură ce ele au fost înlocuite în serviciul Armatei Americane de varianta cu fuselaj mai mare Bell 205. În afară de misiunile desfăşurate  în exploatarea pădurilor şi a rezervelor de petrol, primele Huey au fost utilizate ca elicopter pentru stingerea incendiilor, fiind echipate în acest sens cu sistemul "Bambi Bucket".   În afară de fostele exemplare militare , peste 60 de exemplare din Model 204B au fost construite special pntru piaţa civilă. Cea mai mare parte a acestora a fost asamblată de Agusta.                                                                                                               
                                                          sistemul "Bambi Bucket"

Rol Elicopter multifuncţional 
Producător Bell Helicopter Textron
Primul zbor 22 octombrie 1956
Introducere 1959
Stare Producţia finalizat
Produs 1956-1980
Dezvoltat de UH-1 Iroquois
Variante Bell 212
Bell 214
Panha Shabaviz 2-75

                                          Operatori

operatori civili

 Canada
  • Great Slave Helicopters
  • Heli-North Aviation
 Bolivia
  • Bolivian National Police
  • Aeroavia
 Colombia
  • Helicol Colombia
 Mexico
  • Air America helicopters were formerly registered with XW registration.
 New Zealand
  • Helipro
 Sweden
  • Osterman Helicopter AB
 Switzerland
  • Heliswiss
 United States
  • Clear Creek Copters
  • Helipro Completions
  • Rotorcraft Support
  • San Joaquin Helicopters
  • WorldWind Helicopters

Operatori guvernamentali


California Department of Forestry "Super Huey", formerly an EH-1H, assigned to the Bieber Helitack crew, takes off from the Mojave Airport
 United States
  • California Department of Forestry
  • NASA
  • United States Border Patrol
  • United States Forest Service
  • Washington State Department of Natural Resources

Operatori stingerea incendiilor

 Italy
  • Vigili del Fuoco
 United States
  • Orange County Fire Authority
  • Sacramento Metropolitan Fire District
  • Kern County Fire Department
  • Florida Division of Forestry
  • California Department of Forestry and Fire Protection
  • San Diego County Sheriff's Department ASTREA unit in cooperation with Calfire (ASTREA flies two 205A1++ Fire/Rescue helicopters carrying CalFire helitack crews)

Medical operators

 United States
  • Dare County EMS
 Iran
  • Red Crescent Society of the Islamic Republic of Iran

Police operators

 Brazil
  • Brazilian Federal Police
  • Civil Police of Rio de Janeiro State
  • Military Police of Rio de Janeiro State
 Mexico
  • Federal Preventive Police
 Philippines
  • Philippine National Police
 Thailand
  • Royal Thai Police
 United States
  • United States Border Patrol
  • Las Vegas Metropolitan Police Department
  • Monroe County Sheriff's Office
  • San Bernardino County Sheriff's Department
  • Seminole County Sheriff's Office
  • Ventura County Sheriff's Department

 

Caracteristici (204B)

 

  • Echipaj: 1-2
  • Capacitate: 3.000 lb (1,360 kg), inclusiv până la 8-9 pasageri, mărfuri sau echivalent
  • Lungime: 41 ft 8 in (12.69 m)
  • Diametrul rotor: 48 ft 0 în (14.63 m)
  • Înălţime: 14 ft 7 în (4.5 m)
  • Zona de disc: 1808 ft ² (168.0 mp)
  • Greutate gol : 4600 lb (2,085 kg)
  • Greutate încărcat: lb (kg)
  • Sarcina utilă: lb (kg)
  • Max. greutate la decolare : 9.500 lb (4,310 kg)
  • Motopropulsor : 1 × Lycoming T53 -L-11A turbocilindre , 1100 SHP (820 kW)
Performanţă
  • Viteza maximă : 120 noduri (135 mph, 220 km / h)
  • Viteza de croaziera : 111 noduri (125 mph, 205 km / h)
  • Viteza de stand : noduri (mph, km / h)
  • Gama : 300 nm (mi, 533 km)
  • Plafon de serviciu : 19,390 ft (5,910 m)
  • Rata de urcare : 1755 ft / min (8,9 m / s)
  • Disc de încărcare : lb / ft ² (kg / m²)
  • Putere / masa : HP / lb (W / kg)