Ca răspuns la specificatiile RAF P.13/36 care menţiona un avion mediu de bombardament cu două motoare, Avro a propus şi a fost contractată pentru a produce aparatul Manchester Mk1 cu motoare Rolls Royce Vulture. Deşi a intrat în serviciul RAF în 1940, din cauza inconvenienţelor generate de complexitatea grului motopropulsor, cariera aeronavei Manchester a fost de scurtă durată. În categoria avioanelor grele de bombardament, aparatul Handley Page Halifax a fost alegerea preferată pentru RAF. Pentru a nu fi eliminată Avro a sugerat că ar fi mai simplu şi mai rapid sa se construiască un aparat alternativ- un derivat cu patru motoare al avionului Manchester-Manchester III sau Lancaster, cum a fost denumit în scurt timp.
Interesat de acest subiect, Ministerul Aerului a trasat o nouă specificţie în jurul noului proiect Avro menţiom'md o vitetă de croazieră de 402Km./h la altitudinea de 4.575m şi capacitatea de a transporta 3.405Kg de bombe pe o distanţă mai mare de 3.218 km. Autonomia maxima de zbor urma să fie de 4.827 Km.
A fost păstrat compartimentul mare pentru bombe de pe varianta Manchester, acesta putând să transporte o cantitate de bombe, inclusiv una de tip 'Cookie" de 1.816Kg.
Un prototip a zburat pe 9 ianuarie 1941. Impresionat de performanţele sale din timpul testelor, Ministerul Aerului a oprit producţia lui Manchester la avionul cu numărul 175, camandând în shimb 454 de bucţi din aparatul Lancaster MK I. Primul exemplar de producţie a zburat pe 31 octombrie 1941 şi , în ajunul Crăciunului, Escadrila Nr. 44 din cadrul RAF cu baza la Waddington a devenit prima unitate care a primit patru exemplare ale noului bombardier, iar pe 3 martie 1942 escadrila a desfăţurat prima misiune operatională a avionului şi anume lansarea de mine deasupra golfului Helgoland.
Modificări
Pe durata serviciului, modificările au permis avionului Lancaster să ţină pasul cu cererile în schimbare legate de misiunea specifică unui bombardier greu. Armamentul defensiv a fost îmbunătăţit şi, cel mai important, încărcătura de bombe a fost mărită semnifivativ. În scurt timp, a fost necesară transportarea unei bombe "Blockbuster" 3.632 Kg şi, mai târziu a unei bombe de 5.448Kg. Pentru a face faţă acestor noi solicitărilegate de proiect, au fost montate motoarele Merlin, mult mai puternice. De fapt cele mai multe avioaneLancaster au fost propulsate de omniprezentele Merlin construite de Rolls-Royce cu excepţia unui mic lot de MK I, echipate cu motoare în stea Bristol Hercules.
Toate celelalte aparate de producţie au folosit motoarele Merlin, chiar dacă de multe ori era vorba de motoarele Packard Merlin construite sub licenţă îm America începând din 1942. Alte modificări au fost legate de armamentul defensiv al avionului-au fost folosite turele de diverse constructii, alaturi de mitraliere de calibru mai mare. Unele bombardiere au fost echipate cu " Village Imm", o turelă cu orientare automată a armelor, care aveau montate şi un mic radar, pentru a îmbunătăţi capacitatea de ochire a servantului.
Statisticile contemporane arată cum bombardierele Lancaster şi-au dovedit valoarea până îm iunie 1943, pentru fiecare Lancaster pirdut în misiune , au fost lansate 132 de tonede bombe.
Acest Lancaster lansează o bombă de 1.814Kg şi bombe incendiare.
În 1944 avioanele Lancaster din cadrul Escadrilei Nr. 617 au desfăşurat raiduri folosind o bombă aerodinamică de 5.448 Kg. denumită "Tallboy" asupra tunelului de cale ferată de la Saumur şi, bombardierele din cadrul escadrilei Nr9, asupra cuirasatului Tirpitz , ancorat într-un fiord norvegian. Cea mai grea bombă transportată de un Lancaster a fost Grand Slam de 9.988Kg. Având la bord una dintre aceste bombe gigantice, avionul modificat corespunzător atingea o greutate maximă la decolare de 32.688 Kg. în comparaţie cu cele 25.878 Kg ale prototipului Lancaster.
Numărul de avioane de vânătoare Hurricane şi Spitfire au fost construite în timpulcelui de-al Doilea Război Mondial într-un ritm mai mare decât bombardierul Lancaster. La sfârşitul lui 1942, erau asamblate lunar 91 de Lancaster, de către cinci producători din Marea Britanie şi planurile erau avansate şi pentru producţia în Canada.
De la jumătatea lui 1942 până în Ziua Victoriei, Lancaster a fost principala armă a Comandamentului avioanelor de bombardament RAF în timpul raudurilor de noapte desfăşurate deasupra ţintelor din Germania, eleechipând atât unităţile principale cât şi escadroanele de elită care efectuau zboruri de marcare a ţintelor pentru raidurile de bombardament-PFF(Pathfinder Force) Din totalul de peste 7.300 de avioane Lancaster construite, 3.345 au fost raportate ca pierdute în luptă - atăt de mare a fost intensitatea misiunilor desfăşurate între 1942 şi 1945. În cele 156.000 de misiuni au fost lansate 608.612 tone de bombe. În martie 1945, 56 de escadrile erau echipate cu 745 de exemplare din acest avion, altele 296 servind în cadrul unităţilor de conversie operaţională. Dacă războiul ar fi continuat, bombardierele Lancaster s-ar fi alăturat formatiunii Tiger Force din cadrul RAF şi misiunilor desfăşurate deasupra Japoniei.
Cum luptele sau încheiat în 1945, cele mai multe bombardiere Lancaster au ajuns la fier vechi dar câteva au supravieţuit, ele fiind transformate în aparatze de linie şi transport marfă sun numele de Lancastrian, dar şi în platforme de testare pentru noile motoare cu turbină cu gaze. Altele au fost folosite ca avioane pentru recunoaştere maritimă în cadrul RAF şi al forţelor aeriene din Franţa şi Canada.
| Rol | avion de bombardament greu | |||
|---|---|---|---|---|
| Producător | Avro | |||
| Proiectant | Roy Chadwick | |||
| În primul rând de zbor | 08 ianuarie 1941 | |||
| Introducere | 1942 | |||
| Retras | 1963 (Canada) | |||
| Utilizatori primar | Royal Air Force Royal Canadian Air Force | |||
| Numărul construit | 7377 | |||
| Unitatea de cost cu o schimbare | £ 45-50,000 | |||
| Dezvoltat de la | Avro Manchester | |||
| Variante | Avro Lancaster | |||
| Dezvoltat în | Avro Lincoln Avro Yor |
- Echipaj: 7: pilot, inginer de zbor, navigator, aimer bombă, operator radio şi mitraliori spate
- Lungime: 21.11 m
- Anvergura 31.09 m
- Înălţime: 6.25 m
- Zona aripilor: 120.5 m²
- Greutate gol : 16,571 kg
- Greutate incarcat: 30,909 kg
- Greutate maximă la decolare : 32,727 kg, cu 10,000 kg cu bombă
- Grup motopropulsor : 4 × Rolls-Royce Merlin XX racit cu lichid de motoare V12 , 1280 CP (954 kW), fiecare
- Viteza maxima : 287 mph (250 noduri, 462 km / h)
- Viteza de croaziera : 200 mph (174 noduri, 322 km / h)
- Gama : 2,530 mi (2.200 NMI, 4,073 km)
- Plafon de serviciu : 19,000 ft (5,792 m)
- Rata de urcare : 250 ft / min (1,3 m / s)
- Arme: 8 × 0.303 în (7,7 mm) Browning mitraliere în faţă, turele în partea dorsala si coada, cu variaţii
- Bombe: încărcare maximă bombe normale de 6,300 kg sau (0.000 kg Grand Slam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu