Translate

marți, 10 ianuarie 2012

Aérospatiale Elicopterul Puma

                                        SA330 Puma
În anii 1970 şi 1980 Puma  a devenit elicopterul standard mediu de transport pentru multe forţe aeriene din lume. Numai apariţia modelului Sikorsky Black Hawk l-a trecut pe locul doi. În decursul anilor  de servici s-au facut puţine schimbări faţă de proiectul iniţial, ceeas ce demonstrează că a fost un model bun  încă de la început şi, în ciuda costurilor şi a complexităţii, Puma a fost acceptat şi pe piaţa civilă.

video

SA 330 Puma a fost proiectat și construit de Aérospatiale pentru a satisface o cerere a Forțelor Terestre Franceze în privința unui elicopter de dimensiuni medii, capabil să opereze pe timp de noapte ori vreme nefavorabilă.
În 1967, Puma a fost ales și de Forțele Aeriene Regale ale Marii Britanii, primind denumirea de Puma HC Mk.1. Ca urmare, firmele Westland Aircraft și Aérospatiale au ajuns la un acord prin care să producă împreună elicopterul.
Primul dintre cele două prototipuri a zburat în 15 aprilie 1965. A fost construită o serie de producție inițială de șase aparate, ultimul zburând în 30 iulie 1968.
Primul elicopter din producția de serie a decolat în septembrie 1968. Pe 25 aprilie 1978 SA 330J Puma a fost certificat pentru funcționare în condiții de vreme adversă (inclusiv îngheț), primul elicopter din afara Uniunii Sovietice care să atingă acest standard.
Un număr de 697 de elicoptere au fost produse în total, până în 1987, când a fost înlocuit de o versiune mult îmbunătățită, AS 332 Eurocopter Super Puma.
În afară de cele de mai sus, SA 330 a fost produs sub licență ori asamblat în Africa de Sud, de Atlas Aircraft Corporation, în România de IAR și în Indonezia de IPTN.

Dezvoltările româneşti
IAR 330 este un elicopter de luptă produs de IAR sub o licență cumpărată de la firma franceză Aérospatiale; a fost una dintre puținele colaborări în plan militar dintre o țară NATO și una din blocul comunist, programul începând în iulie 1974. Au fost produse peste 163 de exemplare, aproximativ 57 fiind exportate (în țări precum Pakistan, Coasta de Fildeș, Emiratele Arabe Unite, Sudan, Ecuador). Un număr redus dintre acestea erau dotate cu flotoare gonflabile, pentru operațiuni maritime

Programul SOCAT

IAR-330L SOCAT
Ținând cont de capacitatea de atac redusă a elicopterelor din dotare, Forțele Aeriene Române au demarat un program de îmbunătățire a unor aparate Puma, în principal prin adăugarea unor componente antitanc și senzori moderni, păstrând în același timp capacitatea de transport. Astfel a rezultat programul SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare și Anti-Tanc). Valoarea totală a fost de 150 de milioane de euro, programul începând cu anul 1999; 25 de elicoptere au fost modernizate și livrate Forțelor Aeriene Române (ultimul în 2005), lucrările fiind executate de societatea comercială IAR SA Brașov în cooperare cu firma Elbit din Israel.
Elicopterul Puma SOCAT este multifuncțional: poate îndeplini misiuni de atac în sprijinul trupelor terestre (distrugerea mijloacelor de luptă blindate, a fortificațiilor, recunoaștere) dar și căutare-salvare ori transport de trupe, inclusiv pe timp de noapte ori vreme nefavorabilă. Prin modernizarea sistemelor electronice s-a ajuns la îmbunătățirea capacității de a descoperi și combate inamicul; de asemenea, sistemele de navigație asigură precizie pe distanțe lungi și zbor la joasă înălțime. Alte îmbunătățiri constau în implementarea conceptului HOTAS - Hands on Throttle And Stick (manevrarea aparatului și a sistemelor vitale fără a lua mâna de pe controale) și capacitatea de a transmite date de cercetare în timp real.
În privința sistemelor de armament, elicopterul este dotat cu stație de avertizare radar și iluminare laser, dispersoare de ținte false radar și capcane termice; din punct de vedere ofensiv, poate folosi rachete anti-tanc, aer-aer, proiectile reactive nedirijate și tunul turelat de calibrul 20 mm. Țintele pot fi identificate de la o distanță de circa 5-6 km, ziua și noaptea; pentru atacarea țintelor se pot folosi imaginile transmise prin fibră optică de rachetele lansate anterior.

Caracteristici generale:

  • Echipaj: 3
  • Capacitate: 16 pasageri
  • Lungime: 18,22 m ()
  • Diametrul rotorului: 15,08 m ()
  • Înălțime: 5,14 m (16 ft 10 in)
  • Greutate (gol): 3.615 kg ()
  • Greutate încărcat: ()
  • Greutate maximă la decolare: 7400 kg ()
  • Motor: 2× TURMO IV B turbopropulsor, 1.575 cai putere (1.175 kW) fiecare

Performanțe

  • Viteză maximă: 263 km/h ()
  • Rază de acțiune: 550 km (fără rezervoare suplimentare) ()
  • Plafon de serviciu: 4,800 m (15,750 ft)
  • Viteză ascensională: 9.2 m/s (1,810 ft/min)

Armament

  • Puma
    • tunuri NR-23 calibrul 23mm în gondole (2 pe lateralele botului)
    • PRND (proiectile reactive nedirijate) S-5K/M calibrul 57mm în lansatoare multiple UB-16-57 (4 puncte de acroșare)
    • mitraliere DȘKM calibrul 12,7mm (2 montate in cadrul usilor glisante laterale, de obicei doar una pe partea dreaptă)
    • rachete antitanc Malyutka ghidată prin fir (4 șine), utilizate doar la teste
    • 4 bombe de 50 sau 100 kg, utilizate doar la teste
  • Puma SOCAT
    • tun GIAT THL20 de calibrul 20 mm, turelat
    • PRND (proiectile reactive nedirijate) S-5K/M calibrul 57mm în lansatoare multiple UB-16-57 (4 puncte de acroșare, uzual doar cele 2 spre interior)
    • 8 rachete antitanc Rafael Spike-ER (cele două puncte de acroșare dinspre exterior)
    • tun GIAT NC 621 de 20mm în gondolă cu 180 de lovituri (cele două puncte de acroșare dinspre exterior), utilizate doar la teste
(Sursa Wikipedia)

Un comentariu: